Omorul calificat prevăzut de art. 189 alin. 1 lit. c C. pen. Omorul săvârșit pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse

Gravitatea omorului săvârșit în aceste condiții decurge din scopul urmărit de făptuitor, respectiv acela de a se sustrage ori de a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse.[1]

Prin sustragere de la tragerea la răspundere penală se înțelege inclusiv sustragerea de la urmărire a făptuitorului în cazul infracțiunilor flagrante (indiferent dacă a fost sau nu începută urmărirea penală in rem).[2] Astfel, prin urmărire se înțelege atât urmărirea fizică, în cazul flagrantului delict, cât și urmărirea penală, ca activitate de tragere la răspundere penală a infractorilor.[3] Există și o altă opinie, pe care însă nu mi-o însușesc, în sensul că este necesar ca la momentul săvârșirii omorului urmărirea penală să fie începută (chiar și in rem).[4]

Executarea unei pedepse presupune existența unei hotărâri definitive de condamnare la o pedeapsă principală, complementară sau accesorie.[5]

În cazul măsurilor educative sau de siguranță, deoarece legiuitorul a prevăzut numai sustragerea de la executarea pedepselor (fără a menționa și sustragerea de la alte sancțiuni de drept penal), consider că sustragerea de la executarea unei măsuri educative sau a unei măsuri de siguranță ar trebui interpretată ca fiind sustragere de la tragerea la răspundere penală, impunându-se astfel reținerea omorului calificat prevăzut de art. 189 alin. 1 lit. c C. pen. și în cazul în care fapta a avut ca scop sustragere de la executare vreunei asemenea măsuri.[6]

Observăm că sintagma sustragerea de la tragerea la răspundere penală privește atât faza de urmărire penală, cât și faza de judecată și de executare a sancțiunilor de drept penal rămase definitive, cu excepția pedepselor.

Întrucât legea nu condiționează agravanta de existența unei activități de tragere la răspundere penală sau de executare a pedepsei care să aibă un temei legal, înseamnă că agravanta va opera în orice situație.[7] Astfel, nu pot fi de acord cu opinia doctrinară exprimată în sensul că dacă s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale sau dacă măsura arestării are caracter ilegal ori executarea pedepsei nu poate fi adusă la îndeplinire fiind grațiată sau în privința căreia s-a împlinit termenul de prescripție a executării, fapta constituie omor simplu, nu calificat[8], dat fiind faptul că legiuitorul sancționează mai grav scopul avut în vedere la momentul săvârșirii faptei, care rămâne același, indiferent de caracterul legal sau nelegal al pedepsei sau măsurii preventive. În caz de nelegalitate, există anumite căi legale de care se poate uza, nimeni nefiind îndreptățit să-și facă singur dreptate.

În momentul comiterii faptei făptuitorul trebuie să aibă convingerea că prin comiterea omorului își va putea asigura lui sau altei persoane sustragerea de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse.[9]

Nu este necesar ca scopul să fie și realizat efectiv, fiind suficient ca acesta să fie urmărit prin săvârșirea faptei.

Acțiunea prin care se suprimă viața victimei în scopul sustragerii unui terț de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse are natura unui act de favorizare a acestuia, care este absorbit în infracțiunea de omor calificat.[10] Astfel, omorul calificat prevăzut de art. 189 alin. 1 lit. c C. pen. nu aduce atingere doar relațiilor sociale care formează obiectul juridic al infracțiunii de omor, ci și relațiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiției.[11]

Nu prezintă relevanță dacă terțul favorizat a avut sau nu cunoștință de comiterea omorului.[12]

Dacă făptuitorul săvârșește omorul în scop de evadare proprie din executarea unei pedepse, se va face aplicarea agravantei prevăzute de art. 189 alin. 1 lit. c C. pen. și se va reține infracțiunea de evadare în concurs cu infracțiunea de omor calificat. Dacă omorul a fost comis pentru înlesnirea evadării unei alte persoane, autorul omorului va răspunde inclusiv pentru săvârșirea infracțiunii de înlesnirea evadării.[13]

În situația în care victima este funcționar public ce exercită o autoritate de stat (polițist, jandarm, militar etc.), se va reține infracțiunea de ultraj, raportarea urmând a se face la art. 189 alin. 1 lit. c C. pen. Dacă victima este judecător sau procuror, se va reține ultrajul judiciar.

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj, consumarea acesteia nu depinde de consumarea infracțiunii absorbite (omor), astfel că în situația în care omorul rămână în forma tentată, se va reține o infracțiune consumată de ultraj, raportarea făcându-se la tentativă de omor calificat (art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 189 alin. 1 lit. c C. pen.)[14]

Referitor la forma de vinovăție, infracțiunea poate fi comisă cu intenție directă sau indirectă.[15] Îmi exprim dezacordul față de opinia doctrinară în sensul că infracțiunea poate fi săvârșită doar cu intenție directă[16], apreciind că, raportându-ne la rezultat, respectiv moartea victime, poate exista inclusiv intenție indirectă, scopul necalificând intenția. Spre exemplu, inculpatul, fiind oprit în trafic de un agent de poliție și neavând permis de conducere, pleacă cu autovehiculul, iar pe capota acestuia sare un agent de poliție pentru a-l opri. Observându-l pe agent pe capotă, își continuă deplasarea o anumită distanță și cu o anumită viteză, cu consecința decesului prin cădere a agentului. În acest caz, în sarcina autorului nu se poate reține intenția directă, deoarece nu a urmărit uciderea agentului, ci sustragerea de la tragerea la răspundere penală, însă a acceptat posibilitatea decesului, având în vedere modul în care a fost săvârșită fapta.

Circumstanța este una personală, privind latura subiectivă a infracțiunii, nefiind transmisibilă participanților, în sarcina acestora reținându-se omorul calificat prevăzut de art. 189 alin. 1 lit. c C. pen. doar dacă au acționat cu același scop.[17]

Exemple din practică:

Decizia nr. 298/2022 din 15-iun-2022 a Înaltei Curți de Casație si Justiție[18]: ,,….în mod corect, s-a reținut că fapta inculpatului A., care, în stare de recidivă postcondamnatorie, în data de 30.11.2019, fiind surprins pe timp de noapte pe Fondul de vânătoare nr. 19 Mirşid fără a avea autorizație de vânătoare, a amenințat cu moartea folosind expresii de genul „te împușc”, apoi a exercitat efectiv un foc de armă asupra persoanei vătămate C. – agent de poliție în cadrul I.P.J. Sălaj – Biroul Arme, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în scopul de a se sustrage tragerii la răspundere penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj raportat la tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen., raportat la art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) şi art. 189 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.”

Sentința nr. 241/2017 din 16-aug-2017 a Tribunalului Cluj[19]: ,,Faptele i___________ minor COLOJ1 S___-M_____, care, în data de 10.02.2017, în jurul orei 20:00, în zona ghenei de gunoi situată pe _________. 63-65, __________-N_____, a sustras, folosind violența fizică, bunurile personale ale victimei I____ L_____-M_____, asupra căreia, cu scopul împiedicării sale de a anunța organele de poliție, revenind la locul faptei în jurul orei 22:00, a exercitat violențe fizice ce i-au provocat leziuni corporale grave, incompatibile cu viața, soldate cu decesul acesteia la 11.02.2017, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 189 alin. 1 lit. c din C. pen. corob. cu  art. 188 alin. l și tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) li t. d) C. pen,, cu aplicarea art. 38 alin. l din C. pen., în condițiile art. 113 alin. 3 din C. pen.”

Sentința nr. 1522/2017 din 19-iul-2017 a Tribunalului București[20]: ,,De fapt, inculpatul a acționat cu intenție directă în sensul de a nu opri la semnalele polițiștilor, de a evita controlul său în trafic, deoarece astfel s-ar fi descoperit faptul că el conducea autovehiculul fiind în stare de ebrietate. Inculpatul a încercat să evite descoperirea acestei împrejurări, de frica consecințelor, după caz, penale sau contravenționale, pe care acest lucru l-ar fi antrenat după sine. De aceea și repetatele sale afirmații în sensul că nu a vrut să omoare pe nimeni, că dorea pur și simplu să ajungă acasă și să se predea poliției de acolo, că nu și-a mai dat seama ce face etc. În realitate, speriat fiind de faptul că va fi depistat conducând autoturismul în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a acționat în sensul sustragerii de la un astfel de control rutier, de unde și faptul că i-a ocolit pe cei doi și și-a continuat deplasarea spre domiciliu. Însă faptul că el a făcut acest lucru cu o persoană agățată în fața mașinii sale, că a condus pe o distanță semnificativă și că a mărit viteza de deplasare în acest timp, face ca poziția sa subiectivă să fie una de intenție indirectă, deoarece, chiar dacă nu a urmărit producerea morții victimei, a acceptat totuși posibilitatea producerii acestui rezultat, sau cel puțin a vătămării corporale a acesteia. În concluzie, instanța de judecată opinează că inculpatul a acționat cu intenție indirectă și nu din culpă, cu sau fără prevedere, în ceea ce privește infracțiunea împotriva vieții, și deci fapta sa constituie infracțiunea de omor calificat și nu de ucidere din culpă… Potrivit art. 188 alin. 1 C. pen., constituie infracțiunea de omor uciderea unei persoane, iar potrivit art. art. 189 alin. 1 lit. c C. pen., această faptă dobândește un caracter calificat atunci când este comisă pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse. Or, aceste dispoziții sunt incidente, deoarece inculpatul a comis fapta de omor în încercarea de a se sustrage de la răspunderea penală pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.”

Decizie nr. 368/2017 din 09-mar-2017 a Curții de Apel București[21]: ,,…la data de 13.09.2015, în jurul orei 17.00, în timp ce conducea autovehiculul marca Skoda F______, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, la intersecția _______. D_____ G______, cu scopul de a evita să fie tras la răspundere penală pentru sustragerea bunurilor mai sus menționate, a efectuat cu intenție un viraj în direcția persoanei vătămate S____ M_____ – C______, lucrător de poliție din cadrul DGPMB – Poliția Sectorului 6 – Secția 20 Poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, lovind-o pe aceasta la nivelul genunchiului drept, după care și-a continuat deplasarea pe _______ vătămată prinsă de caroserie și cu viteză ridicată, încă aproximativ 30 de metri, până când persoana vătămată a reușit să oprească autovehiculul, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C. pen. rap. la art. 32 alin. 1 C. pen. rap. la art. 188 alin. 1 C. pen. – art. 189 alin. 1 lit. c C. pen. referitoare la infracțiunea de tentativă la omor calificat.”

Care este punctul tău de vedere? (mai jos găsești formularul pentru comentarii)

BIBLIOGRAFIE:

[1] Alexandru Boroi, Drept penal. Partea Specială, Ediția a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 50.

[2] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 57; Vasile Dobrinoiu s.a., Noul Cod penal comentat. Partea specială, Ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 30.

[3] Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea specială conform Codului penal, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 27.

[4] Ion Rusu, Ioana Rusu, Bogdan Bîrzu, Drept penal. Partea Specială. Volumul I, Ed. Universul Juridic, București, 2021, p. 103.

[5] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 57.

[6] Ion Rusu, Ioana Rusu, Bogdan Bîrzu, Drept penal. Partea Specială. Volumul I, Ed. Universul Juridic, București, 2021, p. 102.

[7] Alexandru Boroi, Drept penal. Partea Specială, Ediția a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 50.

[8] Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea specială conform Codului penal, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 27; Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 57.

[9] Sentința nr. 115/2020 din 30-iun-2020 a Tribunalului Argeș (sintact.ro); Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 56.

[10] Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, Ediția a 2-a, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 56.

[11] Valerian Cioclei, Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 23.

[12] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 56.

[13] Alexandru Boroi, Drept penal. Partea Specială, Ediția a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 51.

[14] Decizia nr. 1440/2017 din 13-nov-2017 a Curșii de Apel Cluj (sintact.ro).

[15] Valerian Cioclei, Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 24.

[16] Ion Ristea, Drept penal. Partea specială, Vol. I, Ediția a 2-a, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 34.

[17] Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea specială conform Codului penal, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 27; Ion Rusu, Ioana Rusu, Bogdan Bîrzu, Drept penal. Partea Specială. Volumul I, Ed. Universul Juridic, București, 2021, p. 104.

[18] sintact.ro.

[19] sintact.ro.

[20] sintact.ro.

[21] sintact.ro.