Omorul calificat prevăzut de art. 189 alin. 1 lit. d C. pen. Omorul săvârșit pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni

Agravarea răspunderii penale pentru omor este legată de scopul urmărit de autor la momentul comiterii activității infracționale[1], fiind necesară și suficientă dovada scopului urmărit, indiferent dacă acest scop s-a realizat sau nu.

Elementul circumstanțial include, în fapt, două ipoteze distincte. Prima ipoteză constă în comiterea omorului ca infracțiune-mijloc, pentru a înlesni comiterea unei infracțiuni (infracțiune-scop), iar a doua ipoteză presupune comiterea omorului pentru a ascunde săvârșirea altei infracțiuni, deci pentru a șterge, într-un fel sau altul, urmele unei infracțiuni comise anterior. În a doua ipoteză există și un obiect juridic secundar, constând în relațiile sociale privind înfăptuirea justiției, aducându-se atingere și acestor relații, pe lângă cele care privesc dreptul la viață.[2]

Infracțiunea a cărei săvârșire este înlesnită sau ascunsă poate fi comisă atât de autorul omorului, cât și de o altă persoană, putând fi vorba de o infracțiune consumată sau de o tentativă, neprezentând relevanță natura acelei infracțiuni, nici împrejurarea că, săvârșind omorul, făptuitorul a reușit ori nu să înlesnească comiterea ori ascunderea acesteia, după cum nu prezintă relevanță nici faptul că mijlocul ales pentru comiterea omorului era sau nu adecvat scopului urmărit.[3]

Referitor la termenul de infracțiune din cuprinsul art. 189 alin. 1 lit. d C. pen., există și opinia conform căreia noțiunea de infracțiune trebuie interpretată în sens larg, considerându-se că se referă o faptă prevăzută de legea penală, fără relevanță dacă sunt îndeplinite și celelalte cerințe, respectiv imputabilitatea și antijuridicitatea.[4] În ceea ce mă privește, consider că textul de lege se referă al infracțiune astfel cum este definită de art. 15 alin. 1 C. pen., respectiv fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în orice sistem juridic, oricât de clar ar fi formulată o dispoziție legislativă, inclusiv o dispoziție de drept penal, în mod inevitabil există un element de interpretare judiciară, funcția decizională acordată instanțelor servind tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privința interpretării normelor. Potrivit aceleiași jurisprudențe, o interpretare corectă presupune ca rezultatul să fie în concordanță cu substanța infracțiunii și previzibil în mod rezonabil.[5] Astfel, consider că o interpretare în sensul arătat mai sus este o interpretare extinsă și imprevizibilă a textului de lege, contrară Constituției României și jurisprudenței CtEDO.

În ceea ce privește noțiunea de săvârșirea altei infracțiuni, aceasta este clar definită de art. 174 C. pen., conform căruia, prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.

Referitor la ipoteza comiterii omorului pentru a înlesni săvârșirea alte infracțiuni, în acord cu o parte a doctrinei[6], consider că nu este necesar ca a doua infracțiune să fie efectiv comisă, fiind suficient ca autorul să aibă reprezentarea comiterii omorului pentru a înlesni săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, imputabilă și antijuridică.  

În contradictoriu cu o parte a doctrinei[7], consider că nu prezintă relevanță pentru reținerea omorului calificat în varianta ascunderii săvârșirii altei infracțiuni dacă pentru această din urmă infracțiune a intervenit prescripția, amnistia sau este incidentă o cauză specială de nepedepsire, intenția evidentă a legiuitorului fiind aceea de a sancționa mai grav scopul urmărit de făptuitor prin săvârșirea faptei, respectiv comiterea infracțiunii având reprezentarea că săvârșește omorul pentru a ascunde o altă infracțiune (faptă prevăzută de legea penală, imputabilă și antijuridică), scop ce rămâne același indiferent dacă pentru infracțiunea anterioară este incidentă sau nu o cauză specială de nepedepsire sau o cauză care înlătură răspunderea penală, incidența vreunei asemenea cauze neproducând efecte asupra cerințelor prevăzute de lege pentru ca o faptă să constituie infracțiune.

Se va reține acest scop și atunci când fapta ce se dorește a fi ascunsă a fost descoperită de autorități, iar autorul consideră că prin comiterea omorului va ascunde că el a săvârșit-o, însă nu se va putea reține omorul calificat în această variantă atunci când autorul a comis fapta pentru a-și asigura scăpare, nu pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni, având cunoștință de faptul că autoritățile au descoperit deja că el a săvârșit infracțiunea, putându-se însă reține omorul calificat prevăzut de art. 189 alin. 1 lit. c C. pen.[8]

În cazul în care infracțiunea a cărei înlesnire sau ascundere s-a urmărit a fost săvârșită de autorul omorului, se va reține concursul de infracțiuni, concurs cu conexitate etiologică (în varianta înlesnirii) sau consecvențională (în varianta ascunderii).[9]

Dacă prin omor se înlesnește săvârșirea unei infracțiuni de către o altă persoană, nu se va reține în sarcina autorului omorului (în concurs ideal) și complicitatea la infracțiunea subsecventă săvârșită de terț, actele de înlesnire fiind incluse în conținutul acestei variante agravate a omorului.[10]

Victima omorului calificat poate fi identică cu subiectul pasiv al infracțiunii înlesnite sau ascunse, însă poate fi și o altă persoană.[11]

Făcând comparație cu infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victime, ceea ce deosebește omorul calificat prevăzut de art. 189 alin. 1 lit. d C. pen. de infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei este latura subiectivă. Dacă în primul caz făptuitorul ucide cu intenția și în scopul săvârșirii sau ascunderii unei infracțiuni (în speță – tâlhăria), în al doilea caz moartea victimei este un rezultat preterintenționat.[12]

În situația în care omorul este comis pentru a înlesni săvârșirea unui alt omor (comis și acesta), se va reține infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 189 alin. 1 lit. d C. pen., în concurs cu infracțiunea de omor calificat prevăzut de art. 189 alin. 1 lit. e C. pen. (săvârșit de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor), sub rezerva ca cele două fapte să nu fie comise în aceeași împrejurare, când se va reține o singură infracțiune de omor calificat prevăzută de art. 189 alin. 1 lit. f C. pen. (săvârșit asupra a două sau mai multor persoane).[13]

Referitor la forma de vinovăție, infracțiunea poate fi comisă cu intenție directă sau indirectă.

Circumstanța este una personală, privind latura subiectivă a infracțiunii, nefiind transmisibilă participanților, în sarcina acestora reținându-se omorul calificat prevăzut de art. 189 alin. 1 lit. d C. pen. doar dacă au acționat cu același scop.

Exemple din practică:

Decizia nr. 1196/2021 din 28-sept-2021 a Curții de Apel Craiova[14]: …fapta inculpatului A____ A_____, care în data de 04.10.2020, în jurul orei 21,00, după ce a săvârșit infracțiunea de viol asupra victimei G_____ S_____, pentru a ascunde această infracțiune, a târât-o pe victimă, căreia îi produsese multiple leziuni pe o distanță de aproximativ 400 m, până pe malul Dunării unde, după ce a întreținut din nou cu aceasta relații sexuale, profitând de starea de neputință a acesteia de a se apăra, a strâns-o de gât cu mâinile, până a survenit decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prev. de art. 188 alin. 1-189 alin. 1 lit. d C. pen., cu aplic. art. 77 lit. e C. pen. Dat fiind faptul că infracțiunea de omor a fost comisă pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, în mod corect s-a dispus reținerea circumstanței agravante a săvârșirii omorului pentru a ascunde săvârșirea unei alte infracțiuni. Deși inculpatul nu a recunoscut faptul că a comis omorul pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, din modul în care au fost comise cele două infracțiuni rezultă în mod cert acest fapt. Astfel, faptul că victima îl cunoștea bine pe inculpat, faptul că după ce a întreținut relații sexuale cu aceasta a târât-o până pe malul Dunării unde, după cea întreținut din nou relații sexuale cu acesta, a exercitat acțiuni violente asupra acesteia, acțiuni ce au provocat decesul victimei, după care, pentru a ascunde faptele comise și a șterge urmele infracțiunii, a aruncat-o în apă, demonstrează că inculpatul a urmărit să-și ascundă faptele comise, lăsarea în viață a victimei echivalând cu tragerea sa la răspundere penală pentru faptele comise.

Decizia nr. 1034/2016 din 12-oct-2016 a Curții de Apel Pitești[15]: În raport de probatoriul administrat în cauză, specific infracțiunilor sub aspectul cărora a fost cercetat inculpatul, reiese că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat si tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie, aflate in concurs, în modalitatea normativă prev. de art.189 alin.1 lit. d Cod penal si art. 233 C. pen, ambele cu aplic. art. 41 alin.1 Cod penal si art.38 alin.1 C. pen., sub aspectul laturii obiective și subiective. Ansamblul probator specific infracțiunilor deduse judecății relevă că in data de 11.10.2015 inculpatul P_______ M_____ S______ a pătruns in casa victimei B____ A_, in vârsta de 88 de ani, la invitația acesteia si, pe fondul consumului de alcool si al unei stării de nervozitate, a sustras telefonul mobil marca Nokia al victimei exercitând multiple acte de violenta asupra sa, provocându-i leziuni traumatice pe tot corpul, după care a ucis-o pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Decizia nr. 1190/2015 din 18-nov-2015 a Curții de Apel Timișoara[16]: Ceea ce deosebește omorul comis pentru a săvârși sau a ascunde săvârșirea unei alte infracțiuni de infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei este latura subiectivă: dacă în primul caz făptuitorul ucide cu intenția și în scopul săvârșirii sau ascunderii unei infracțiuni (în speță – tâlhăria), în cea de-a doua ipoteză moartea victimei este un rezultat preterintenționat. În condițiile în care inculpații au aplicat victimei mai multe lovituri de intensitate mare în zona capului, au târât-o, după care au imobilizat-o legând-o de un scaun și au continuat să o lovească în zona capului și toraco – abdominală, se poate aprecia că moartea victimei survenită în aceste împrejurări reprezintă un rezultat pe care, chiar dacă nu l-au urmărit, inculpații l-au acceptat ca posibilitate, ceea ce caracterizează intenția indirectă, ca formă de vinovăție pentru omorul calificat săvârșit pentru a înlesni și ascunde săvârșirea tâlhăriei.

Care este punctul tău de vedere? (mai jos găsești formularul pentru comentarii)

BIBLIOGRAFIE:

[1] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 57.

[2] Valerian Cioclei, Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 24.

[3] Alexandru Boroi, Drept penal. Partea Specială, Ediția a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 51; Vasile Dobrinoiu s.a., Noul Cod penal comentat. Partea specială, Ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 30.

[4] Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, Ediția a 2-a, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 56.

[5] Ghidul privind art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului, p. 14-15.

[6] Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, Ediția a 2-a, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 57.

[7] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 59.

[8] Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, Ediția a 2-a, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 60.

[9] Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea specială conform Codului penal, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 28.

[10] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 58.

[11] Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, Ediția a 2-a, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 57.

[12] Decizia nr. 1190/2015 din 18-nov-2015 a Curții de Apel Timișoara (sintact.ro).

[13] Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, Ediția a 2-a, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 59.

[14] Decizia nr. 1196/2021 din 28-sept-2021 a Curții de Apel Craiova (sintact.ro).

[15] Decizia nr. 1034/2016 din 12-oct-2016 a Curții de Apel Pitești (sintact.ro).

[16] Decizia nr. 1190/2015 din 18-nov-2015 a Curții de Apel Timișoara (sintact.ro).