Este posibil coautoratul la infracțiunile săvârșite din culpă?

Doctrina recentă, cu care sunt de acord în această privință, susține în majoritate că este posibil coautoratul,[1] în condițiile în care se creează, anterior sau concomitent comiterii faptei, o legătură subiectivă bilaterală sau plurilaterală între două sau mai multe persoane cu privire la săvârșirea faptei care a avut ca urmare moarte victimei.

S-a reținut că participația penală sub forma coautoratului presupune voința comună de a săvârși aceeași faptă și producerea unui rezultat comun, chiar dacă actele săvârșite simultan sau succesiv de inculpați au la bază culpa.

În cazul în care una dintre persoanele care săvârșesc nemijlocit fapta acționează cu intenție, aceasta nu va răspunde pentru coautorat la ucidere din culpă, ci pentru participație improprie la omor sau omor calificat, în condițiile art. 52 alin. 1 din Codul penal.[2]

Consider că nu se poate reține coautoratul în lipsa vreunei legături subiective între persoanele din a căror culpă a decedat o altă persoană, în acest caz judicios fiind a se reține autoratul. Un exemplu concret, poate cel mai des întâlnit în practică, îl reprezintă producerea unui accident de circulație între două sau mai multe autoturisme, din care a rezultat moartea unei persoane, caz în care conducătorii auto, persoane care au supraviețuit accidentului, cărora li s-a reținut o culpă, vor răspunde în calitate de autori pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Totuși, în cazul în care, spre exemplu, conducătorii auto s-au învoit anterior să facă o cursă ilegală, accidentul producându-se în timpul cursei, se impune reținerea coautoratului, în această situație existând o legătură subiectivă. 

Există și opinia contrară, minoritară, pe care însă nu mi-o însușesc, în sensul că nu este posibil coautoratul, susținându-se că participația nu este posibilă decât la infracțiunile săvârșite cu intenție. S-a apreciat că ceea ce îi transformă pe autori în coautori, pe lângă cooperarea materială, este legătura subiectivă ce se stabilește între ei sub aspect intelectiv și volitiv, legătură care presupune intenția.[3] Cu privire la această opinie, unii autori au apreciat că odată cu apariția noului Cod penal s-a modificat concepția tradițională despre coautorat, în sensul că nu intenția este caracteristica acestuia, ci voința comună și identitatea factorului intelectiv în ceea ce privește săvârșirea acțiunii sau inacțiunii incriminate, nu neapărat în raport cu producerea rezultatului.[4]

Profesorul Cioclei a susținut într-una dintre lucrările sale că problema privind reținerea coautoratului este mai mult de natură teoretică, deoarece, în final, cei care concură la comiterea faptei vor răspunde fiecare pentru ucidere din culpă, fie că îi considerăm coautori ai aceleiași fapte, fie că apreciem că fiecare a desfășurat o activitate distinctă.[5] În ceea ce mă privește, în acord cu M. Udroiu, consider că această problemă este mai mult decât de natură teoretică, producând efecte, atât asupra încadrării juridice (spre exemplu, reținerea coautoratului permite reținerea circumstanțelor agravate prevăzute de art. 77 lit. a și d C. pen.), cât și asupra pedepsei, prezentând relevanță inclusiv în procesul de individualizare a pedepsei, una fiind situația în care obiectul cauzei îl reprezintă săvârșirea unei infracțiuni de doi coautori, alta fiind situația în care obiectul cauzei îl reprezintă săvârșirea a două infracțiuni, de autori diferiți, care au produs împreună același rezultat. Totodată, reținerea coautoratului prezintă relevanță și sub aspect procedural, în funcție de acest aspect urmând a se determina obiectului acțiunii penale și limitele sesizării instanței, iar pe latură civilă, reținerea coautoratului va atrage răspunderea solidară a participanților.[6]

Exemple din practică de spețe în care, în mod eronat, s-a reținut coautoratul:

• Sentința penală nr. 189/23.11.2020 a Judecătoriei Corabia, def. prin decizia penală nr. 935/24.06.2021 a Curții de Apel Craiova:

Fapta inculpatului A___ A____ Matrius, care la data de 30.08.2018, a condus autoutilitara Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare ____ și, cu încălcarea obligației de a adapta viteza la condițiile de drum, prevăzută de art. 48 din OUG nr. 195/2002, a intrat în coliziune cu atelajul condus de inculpatul B___ B____, rezultând decesul pasagerului din atelaj, victima N___ D____, Întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin.1 şi 2 C. pen. C.pen.

Ca formă de participație, acțiunea inculpatului constituie coautorat deoarece, conjugată în mod nemijlocit cu cea a inculpatului B___ B___, a condus la accidentarea mortală a victimei N___D___[7]

• Sentința penală nr. 1149/14.12.2016 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, def. prin decizia penală nr. 611/21.12.2017 a Curții de Apel Târgu Mureș:

Fapta inculpatului M____ C____ V____ care, în data de 28.05.2013, în jurul orelor 11:30, a condus autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare X pe DE 578, cu o viteză de 65 km/h, pe raza comunei Sândominic, jud. Harghita și, nerespectând dispozițiile legale prev. de art. 35 alin.1 și art. 45 alin. 2 din O.U.G.nr.195/2002, republicată, precum și de art.118 lit. a, art.120 lit. h, i din H.G.nr.1391/2006 (în cazul în care manevra efectuată de acesta a fost una de depășire) respectiv de art.35 alin.1 și art.51 din O.U.G.nr.195/2002, republic. și art.77 alin. 2 din H.G.nr.1391/2006 (în cazul în care manevra efectuată de acesta a fost una de evitare a coliziunii cu autoturismul care circula în fața sa) și care nu a observat manevra de depășire deja inițiată de inculpatul U____ C_____, a virat spre stânga și a pătruns pe contrasens, ceea ce a condus la crearea unei stări de pericol pentru autoturismul condus de inculpatul U_____ C_____, stare de pericol ce l-a determinat pe acesta să vireze stânga și să pătrundă pe acostament, lovind-o astfel pe victima K___ I___ care circula regulamentar pe acostamentul din partea stângă a drumului și cauzând decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin. 1, 2 C.p. din 1969, în condițiile art.5 alin. 1 N.C.P.

Constatând că din probele administrate în cauza penală de față rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiunea prev. și ped. de art.178 alin. 1, 2 C.p. din 1969, în cond. art.5 alin. 1 N.C.P. şi a fost săvârşită în coautorat de inculpaţii U____ C_____ şi M____ C____ V_____, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.396 alin. 2 C.p.p., urmând a pronunța condamnarea acestora.[8]

În ceea ce mă privește, nu sunt de acord cu instanțele care au pronunțat sentințele anterior menționate, considerând că nu poate fi reținut coautoratul în lipsa vreunei legături subiective între conducătorii auto din culpa cărora a decedat o persoană.

Care este punctul tău de vedere? (mai jos găsești formularul pentru comentarii)

BIBLIOGRAFIE:

[1] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 90; Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea specială conform Codului penal, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 51; Valerian Cioclei, Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 48; Vasile Dobrinoiu s.a., Noul Cod penal comentat. Partea specială, Ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 45.

[2] Alexandru Boroi, Drept penal. Partea Specială, Ediția a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 70.

[3] Deși autorii nu și-o însușesc, detalii despre această opinie se găsesc în Vasile Dobrinoiu s.a., Noul Cod penal comentat. Partea specială, Ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 45; Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 90.

[4] Vasile Dobrinoiu s.a., Noul Cod penal comentat. Partea specială, Ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 45.

[5] Valerian Cioclei, Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 48; G. Bodoroncea s.a., Codul penal. Comentariu pe articole, Ediția a 3-a, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 687.

[6] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 90.

[7] Hotarâre nr. 189/2020 din 23.11.2020 pronunțată de Judecătoria Corabia, cod RJ 26d996e3 (https://www.rejust.ro/juris/26d996e3)

[8] Hotarâre nr. 1149/2016 din 14.12.2016 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, cod RJ g99682g38 (https://www.rejust.ro/juris/g99682g38).