Fapta putativă în dreptul penal

Fapta putativă (sau, cum mai este cunoscută în doctrină, eroarea inversă de drept penal) este fapta săvârșită de o persoană care, pe planul conștiinței, are reprezentarea că a comis o infracțiune, deși în realitate fapta respectivă nu este prevăzută de legea penală, fiind vorba de o reprezentare și apreciere greșită a realității.[1]

Vorbim de faptă putativă, spre exemplu, când o persoană întreține relații sexuale în schimbul unor sume de bani, crezând că fapta sa este pedepsită de legea penală, deși în realitate nu este incriminată o asemenea faptă, sau când o persoană întreține un raport sexual consimțit cu un minor în vârstă de 17 ani, fără a ști că legea pedepsește fapta doar dacă minorul are vârsta de cel mult 16 ani.

În cazul faptei putative latura subiectivă există, însă lipsește cea obiectivă, lipsind un obiect juridic care să fie protejat, ceea ce atrage imposibilitatea producerii unei urmări imediate, element necesar pentru existența unei fapte tipice.[2]

În alte sisteme de drept, spre exemplu în cel francez sau american, cel puțin în trecut, se considera că doar pericolul social al vătămării vieții unei persoane este incriminat și constituie infracțiune. Există exemplul în care două persoane au tras într-o a treia, prima lovind victima mortal, iar cea de a treia trăgând într-un corp fără ființă, sistemul francez condamnându-l și pe al doilea trăgător pentru fapta de omor, considerând că s-a creat pericolul social al suprimării vieții unei persoane. Aceeași soluție s-a adoptat și în dreptul american, care a condamnat  pentru omor o persoană care a tras într-o altă persoană deja decedată.[3]

A  nu se confunda eroarea inversă (fapta putativă) cu eroarea directă (reglementată ca fiind o cauză de înlăturare a tipicității subiective sau o cauză de neimputabilitate). Eroarea directă presupune cunoașterea greșită sau necunoașterea unor elemente ale infracțiunii – în acest caz autorul acționează convins că nu comite o infracțiune, deși în realitate nu este așa -, în vreme ce eroarea inversă (fapta putativă) presupune convingerea subiectului că săvârșește o infracțiune, deși în realitate lipsește unul dintre elementele acesteia.[4]

Într-o speță relativ recentă, în care inculpatul #####, viceprimar al municipiului Miercurea Ciuc, a determinat modificarea ilegală, în favoarea sa #####, a unui contract de închiriere ce avea ca obiect închirierea de către S.C. #### S.R.L. a unui spațiu comercial proprietate privată a administrației locale Miercurea Ciuc, utilizat de societate ca punct de lucru, Tribunalul Mureș a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, reținându-se că este vorba de o faptă putativă, considerând că a existat o reprezentare și apreciere greșită a realității de către inculpatul atunci când s-a pus problema modificării contractului de închiriere, contractul conținând deja ceea ce s-a urmărit ca acesta să conțină prin alterarea sa.[5]

Care este punctul tău de vedere? (mai jos găsești formularul pentru comentarii)

BIBLIOGRAFIE: 

[1] Hotărâre nr. 219/2024 din 21.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, cod RJ 62e7ggd27 (https://www.rejust.ro/juris/62e7ggd27).

[2] Încheiere – Suspendare din 02.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, cod RJ 595g6873d (https://www.rejust.ro/juris/595g6873d).

[3] Hotarâre nr. 139/2013 din 15.11.2013 pronunțată de Tribunalul Brăila, cod RJ e683g88d (https://www.rejust.ro/juris/e683g88d).

[4] Hotarâre nr. 440/2023 din 07.06.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, cod RJ ee37e25g9 (https://www.rejust.ro/juris/ee37e25g9).

[5] Sentința penală nr. 106/2019 din 22.10.2019 pronunțată de Tribunalul Mureș, cod RJ 5ed959de (https://www.rejust.ro/juris/5ed959de), definitivă prin decizia penală nr. 422/2020 din 21.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, cod RJ 88927429 (https://www.rejust.ro/juris/88927429).