Infracțiunea de delapidare în forma atenuată, prevăzută de art. 295 alin. 1 rap. la art. 308 alin. 1 C. pen., poate fi încadrată în noțiunea de ,,infracţiune contra patrimoniului”, la care art. 139 alin. 2 C. proc. pen. şi art. 152 alin. 1 lit. a C. proc. pen. se referă?

UPDATE:

Conform deciziei de RIL 15/2024, ,,în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală stabileşte că infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 308 alin. (1) din Codul penal nu poate fi încadrată în noţiunea de infracţiune contra patrimoniului.”

FORMA INIȚIALĂ:

Conform art. 139 alin. 2 C. proc. pen., supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, infracţiunilor la regimul privind substanţele dopante, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracţiunilor privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive şi al precursorilor de explozivi restricţionaţi, de trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

Potrivit art. 152 alin. 1 lit. a C. proc. pen., organele de urmărire penală, cu autorizarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, pot solicita date de trafic şi localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului dacă, pe lângă celelalte condiţii, este îndeplinită şi condiţia existenţei unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) sau a unei infracţiuni de concurenţă neloială, de evadare, de fals în înscrisuri, infracţiuni privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive şi al precursorilor de explozivi restricţionaţi, a unei infracţiuni privind nerespectarea dispoziţiilor privind introducerea în ţară de deşeuri şi reziduuri, a unei infracţiuni privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc ori a unei infracţiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri, şi infracţiuni referitoare la operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive asemănătoare celor determinate de substanţele şi produsele stupefiante sau psihotrope.

În ceea ce ne priveşte, apreciem că infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. 1 rap. la art. 308 alin. 1 C. pen. nu se încadrează în noţiunea de ,,infracţiune contra patrimoniului” cuprinsă în art. 139 alin. 2 C. proc. pen., considerând că sintagma se referă la infracţiunile prevăzute de Titlul II din Codul penal, având denumirea marginală ,,Infracţiuni contra patrimoniului”.

Cum infracţiunea de delapidare nu face parte din Titlul II al Codului penal, consider că aceasta nu poate fi încadrată în noțiunea de ,,infracţiune contra patrimoniului”, la care art. 139 alin. 2 C. proc. pen. şi art. 152 alin. 1 lit. a C. proc. pen. se referă.

O apreciere extensivă, în sens opus celor anterior menţionate, ar reprezenta o interpretare extensivă a legii penale în defavoarea persoane faţă de care se dispune o măsură de supravegherea tehnică sau cu privire la care se solicită date de trafic şi localizare, contrar principiului legalității incriminării.

După cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudență, instanțele de judecată nu sunt îndreptățite să recurgă la o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale sau la o aplicare prin analogie, cerința interpretării stricte a normei penale, ca și interzicerea analogiei în aplicarea legii penale, urmărind protecția persoanei împotriva arbitrarului.

Necesitate interpretării stricte a noțiunii de ,,infracţiune contra patrimoniului” din cuprinsul art. 139 alin. 2 C. proc. pen. rezultă din faptul că dispunerea unei măsuri de supraveghere tehnică sau solicitarea datelor de trafic și localizare reprezintă o ingerință a autorității publice în dreptul la respectarea vieții private și la corespondență a persoanei vizate, iar după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru ca o ingerință să nu constituie o încălcare a dreptului prevăzut de art. 8 Convenție, una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite este ca ingerința să fie prevăzută de lege, lege ce trebuie să fie accesibilă persoanei în cauză, care trebuie, de asemenea, să poată prevedea consecințele pe care aceasta le are asupra sa. Cerința previzibilității implică faptul ca legea să fie suficient de clară, în scopul de a oferi cetățenilor o indicație adecvată cu privire la împrejurările și condițiile în care autoritatea poate lua aceste măsuri secrete.

În concluzie, opinăm în sensul că infracțiunea de delapidare în forma atenuată, prevăzută de art. 295 alin. 1 rap. la art. 308 alin. 1 C. pen. nu poate fi încadrată în noțiunea de ,,infracţiune contra patrimoniului” la care art. 139 alin. 2 C. proc. pen. şi art. 152 alin. 1 lit. a C. proc. pen. se referă.

A se vedea şi minuta de practică neunitară întocmită în urma întâlnirii preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, Bucureşti, 15-16 noiembrie 2023, pag. 49-53, ce poate fi consultată AICI. 

Care este punctul tău de vedere? (mai jos găsești formularul pentru comentarii)