Elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă. Infracțiunea de ucidere din culpă profesională. Răspunderea pentru malpraxis medical

Constă în acțiunea sau inacțiunea de ucidere a unei persoane.

Inacțiunea prin care se comite infracțiunea de ucidere din culpă presupune neîndeplinirea de către făptuitor, din culpă, a unuia sau mai multor acte pe care avea obligația să le îndeplinească.[1]

Exemple de ucidere din culpă săvârșită prin inacțiune (infracțiune comisivă prin omisiune sau infracțiune omisivă improprie): omisiunea autorului de a astupa o groapă adâncă plină cu apă, groapă în care o persoană a căzut, înecându-se; lăsarea unui câine turbat nesupravegheat, cu consecința provocării decesului unei persoane; fapta militarului aflat în serviciul de pază de a lăsa arma încărcată și nesupravegheată în apropierea unui grup de copii, din care cauză unul dintre aceștia, folosind-o, a împușcat mortal o altă persoană.[2]

Pentru a se reține forma de bază a infracțiunii (art. 192 alin. 1 C. pen.) este necesar să nu existe vreo normă care să reglementeze vreo obligație de prudență a autorului.

În cazul existenței unei asemenea norme se va reține varianta agravată a infracțiunii, prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen.

Elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă profesională

Prin instituirea acestei agravante legiuitorul a urmărit să determine la prudență pe cei care exercită profesii sau meserii ori desfășoară anumite activități pentru care există dispoziții legale sau măsuri de prevedere, tocmai în considerarea faptului că orice neatenție în exercitarea, respectiv efectuarea acestora, poate avea consecințe grave, constând chiar în pierderea vieții uneia sau a mai multor persoane. În considerarea unor asemenea atitudini de lipsă de atenție față de viața celor din jur, legiuitorul – preocupat să ocrotească viața persoanei – obligă pe destinatarii textului de lege să manifeste atenție în relațiile sociale ori de câte ori efectuează activități care ar putea provoca moartea unei persoane.[3]

Varianta agravată prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen. are natura juridică a unei norme incomplete, norma completatoare putând fi, fie o dispoziție din legislația primară (lege, ordonanță a Guvernului sau ordonanță de urgență a Guvernului), fie o dispoziție din legislația secundară (hotărâri de Guvern, ordine ale miniștrilor sau ale conducătorilor autorităților administrației publice centrale sau locale, regulamente interne, coduri deontologice etc.). Un exemplu de normă completatoare îl reprezintă art. 48 din O.U.G. nr, 195/2002, care prevede obligația conducătorului vehiculului de a respecta regimul legal de viteză și de a o adapta în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Pentru reținerea variantei agravate prevăzute de art. 192 alin. 2 C. pen. fapta trebuie săvârșită în timpul exercitării profesiei, meseriei sau activității, cu nerespectarea normelor care reglementează exercitarea acesteia, care satisfac exigențele de previzibilitate și accesibilitate, nefiind necesar ca subiectul activ să fie calificat pentru exercitarea profesiei, meseriei sau activității.[4]

Așadar, alin. 2 al art. 192 C. pen. se referă la caracterul activității în legătură cu care este săvârșită fapta, iar nu la îndeletnicirea ca atare a făptuitorului. Astfel, profesionistul sau meseriașul care nu săvârșește fapta în exercitarea profesiei sau meseriei proprii, ori în exercitarea altei profesii sau meserii, răspunde pentru varianta de bază a infracțiunii, pe când cel care nu are nicio profesie sau meserie, dar se manifestă într-un sector de activitate specific și din culpă ucide o persoană, răspunde pentru varianta agravată.[5] De pildă, o persoană care nu este vânător, exercitând la un moment dat această activitate, este obligată să se conformeze regulilor specifice în materie. Dacă va comite o ucidere din culpă în exercitarea acestei activități, prin nerespectarea regulilor specifice, va răspunde potrivit art. 192 alin. 2 C. pen. De asemenea, persoana care conduce un autoturism și, nerespectând dispozițiile legale, ucide o altă persoană, va răspunde penal pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în varianta agravată, neavând relevanță dacă persoana respectivă are sau nu cunoștințe de conducere, dacă este profesionist sau amator, respectiv dacă posedă sau nu permis de conducere.[6]

Această variantă agravată presupune ca făptuitorului să fi cunoscut regulile, dispozițiile legale sau măsurile de prevedere sau, dacă nu le-a cunoscut, trebuia și putea să le cunoască.[7]

Referitor la sintagma ,,ori a măsurilor de prevedere” din cuprinsul alin. 2 al art. 192 C. pen., a fost invocată inclusiv o excepție de neconstituționalitate, considerându-se că aceasta este lipsită de previzibilitate, claritate și precizie, întrucât se lasă spațiu arbitrarului, în contextul în care Codul penal nu definește noțiunea „măsuri de prevedere”, astfel că fiecare organ judiciar poate avea cu privire la această sintagmă o interpretare proprie. Curtea Constituțională, prin decizia nr. 204/2022, publicată în M.O. la data de 19 august 2022, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată, apreciind că nu se poate reține critica potrivit căreia sintagma „ori a măsurilor de prevedere” din cuprinsul dispozițiilor art. 192 alin. 2 fraza întâi din Codul penal nu îndeplinește cerințele cu privire la calitatea legii, deoarece, prin natura ei, varianta agravată a infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de dispozițiile art. 192 alin. 2 fraza întâi din Codul penal nu permite o enumerare exhaustivă a măsurilor de prevedere – pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități – a căror nerespectare este susceptibilă să provoace moartea unei persoane, interpretarea fiind realizată de către organele judiciare. A considerat că principiul legalității, consacrat de prevederile art. 1 alin. 5 din Constituție, impune legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a fi aplicate, în scopul asigurării posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale, fără a pretinde însă recurgerea la liste exhaustive, întrucât tehnica de reglementare vizează, în principal, categorii și formule generale.[8]

Prin urmare, după cum a reținut și Curtea Constituțională prin decizia 499/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 966 din 15 noiembrie 2018 (paragraful 17), existența formei agravate a infracțiunii de ucidere din culpă necesită îndeplinirea următoarelor cerințe cumulative:

• autorul faptei să fie un profesionist (inginer, medic, farmacist, chimist, arhitect etc.), un meseriaș (mecanic, instalator, zidar, tâmplar etc.) sau să efectueze o anumită activitate (conducător de vehicul, vânător etc.);
• pentru exercițiul respectivei profesii sau meserii ori pentru efectuarea respectivei activități să existe dispoziții legale sau măsuri de prevedere;
• fapta să fie urmarea nerespectării acelor dispoziții legale sau măsuri de prevedere.

În practică, uciderea din culpă în modalitatea agravată reglementată de art. 192 alin. 2 teza întâi din Codul penal este mai des întâlnită în domeniul circulației pe drumurile publice, în domeniul medical și în cel al construcțiilor.

În cazul accidentelor rutiere, în literatura de specialitate s-a apreciat că pentru a se reține uciderea din culpă profesională trebuie avute în vedere atât încălcarea regulilor de circulație, cât și încălcarea regulilor de conducere a autovehiculelor (cu privire la modul de folosire a volanului, a frânelor etc.), nefiind relevant dacă fapta a fost săvârșită pe un drum public sau privat.

Totodată, s-a apreciat că se impune reținerea formei de bază dacă autorul a lăsat autovehiculul nesupravegheat și acesta s-a deplasat singur, lovind o persoană.[9] În ceea ce mă privește, nu sunt de acord cu această opinie, dat fiind faptul că Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice din 04.10.2006, actualizat, prevede la articolele 141-146 o serie de reguli privind oprirea, staționarea și parcarea, apreciind că uciderea unei persoane ca efect al nerespectării oricăreia dintre aceste reguli constituie ucidere din culpă în varianta agravată. Spre exemplu, consider că fapta de parcare a unui autovehicul cu transmisie automată pe un drum public și îndepărtarea de acesta fără a acționa frâna de ajutor și a cupla într-o treaptă de viteză inferioară sau în cea de parcare, urmată de uciderea unei persoane prin deplasarea autovehiculul ca efect al acestor omisiuni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în varianta agravată prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen. Există și o decizie de speță a Curții Supreme de Justiție, Secția penală (decizia nr. 1638/28.04.1999), în care s-a reținut că în cazul producerii unei coliziuni între un autovehicul aflat în mișcare și un autovehicul staționat pe partea carosabilă, soldat cu moartea unei persoane, fapta conducătorului autovehiculului staționat de a nu se fi conformat obligațiilor referitoare la îndepărtarea autovehiculului de pe carosabil și a obligațiilor referitoare la semnalizare, constituie infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C. pen. (art. 192 alin. 2 din actualul Cod penal), independent de împrejurarea că de săvârșirea acestei infracțiuni se face vinovat și conducătorul autoturismului în mișcare, care nu a respectat alte obligații privind circulația pe drumurile publice.[10]

Răspunderea pentru malpraxis medical

În ceea ce privește răspunderea pentru malpraxis medical, în literatura de specialitate (I. Kuglay, Răspunderea penală pentru malpraxis medical, Ed. C.H. Beck, București, 2021, p. 68-79.) se arată că, din perspectiva obligației medicale încălcate, cel mai adesea elementul material constă în îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligației de a face, dar poate consta și în încălcarea unei obligații de a nu face. În ceea ce privește îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligații de a face, fapta poate consta în diagnosticarea greșită, luarea unei măsuri terapeutice eronate și așa-numitele greșeli de tehnică medicală (executarea greșită a unei anumite proceduri, mânuirea greșită a aparaturii medicale etc.). S-a mai arătat că fapta de diagnosticare greșită nu constituie singură elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă, neexistând o obligație de rezultat în sensul stabilirii corecte a diagnosticului, fiind necesar a fi asociată unei alte conduite, precum neluarea tuturor măsurilor necesare pentru stabilirea corectă a diagnosticului (omisiunea de a efectua anumite investigații, de a informa asupra istoricului medical al pacientului etc.). De asemenea, s-a apreciat că simplu fapt de a recurge la o anumită tehnică ori la un anumit tratament nu constituie, în sine, o greșeală, dacă nu există o obligație profesională a medicului de a recurge numai la anumite tratamente sau metode, cu excepția cazului în care alegerea este ea însăși rezultatul încălcării vreunei obligații profesionale. În cazul nerespectării unei obligații de a nu face, elementul material constă în adoptarea unei conduite medicale interzise, precum acordarea îngrijirilor medicale cu depășirea specializării, în situația în care nu există o urgență medicală. Totodată, elementul material al uciderii din culpă medicală poate consta și într-o inacțiune, precum: neacordarea asistenței medicale în timp util, nesupravegherea pacientului, omisiunea de a supune cazul unui medic specialist, efectuarea incompletă a anamnezei etc.[11]

Referitor la standardele medicale cuprinse în ghidurile medicale, doctrina apreciază că acestea nu au valența unei ,,legi” cu caracter imperativ, deoarece recomandările sunt generice și au în vedere o boală și un bolnav ,,standard”, pe când situația medicală punctuală presupune adaptarea acestor standarde în funcție de particularitățile cazului concret.[12]

În practică s-a decis că omisiunea medicului din cadrul unui spital de urgență de a efectua investigațiile minime pentru stabilirea diagnosticului în scopul adoptării conduitei terapeutice corespunzătoare și trimiterea pacientului la o unitate spitalicească care ar putea efectua numai o categorie limitată de investigații, cu consecința decesului pacientului, constituie infracțiunea de ucidere din culpă în varianta agravată prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen. De asemenea, s-a decis că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în varianta prevăzută de art.192 alin. 2 C. pen. fapta medicului de a dispune administrarea de antibiotic (ampicilină) unei paciente, fără respectarea măsurilor de prevedere ale acestei profesii, respectiv dispunerea prealabilă a unei testări la acest medicament, cu consecința decesului pacientei.[13] 

Alte exemple din practică de spețe în care s-a reținut culpa medicală: fapta chirurgului care, după efectuarea operației a uitat o compresă și un instrument în corpul pacientului, ceea ce a condus la moartea acestuia; fapta medicului care a administrat unui copil de nouă ani ser antitetanic în cantitate mare, fără a ține cont de antecedentele copilului, cu consecința decesului acestuia; fapta medicului care, fiind anunțat telefonic despre situația gravă a bolnavului, nu s-a deplasat la spital, ci s-a mulțumit să dea explicații telefonice asistentei, cu consecința morții pacientului.[14]

Varianta agravată a infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen., absoarbe infracțiunea de neglijență în serviciu.

Potrivit art. 192 alin. 2 teza finală C. pen., când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile de la concursul de infracțiuni. Astfel, infracțiunea de ucidere din culpă se reține în concurs de infracțiuni cu infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 C. pen. – referitor la concursul dintre infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 3 C. pen. și infracțiunea de ucidere din culpă există opinii contradictorii, după cum am detaliat anterior), cu infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art. 336 C. pen.), cu infracțiunea de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă (art. 349 C. pen.), respectiv cu infracțiunea de nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă (art. 350 C. pen.).[15]

Câteva exemple din practica recentă de cauze în care s-a reținut infracțiunea de ucidere din culpă (încadrarea în drept):

• Fapta inculpatului #### care la data de 12.03.2022, în jurul orei 15:20, în timp ce conducea autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare ####, efectuând manevra de mers cu spatele în curtea locuinței sale din oraș Dărmănești, ####, l-a surprins și accidenta mortal pe minorul ####, în vârstă de 2 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de 192 alin. 1 C. pen. (Hotărârea nr. 625/2023 din 29.11.2023 pronunțată de Judecătoria Moinești)[16]

• Fapta inculpatului ####, care în data de 29.05.2021, în timp ce se afla în imobilul unde locuia fără forme legale, a folosit o substanță de uz exclusiv veterinar, cu efect antiparazitar (dar în același timp cu efecte toxice pentru organismul uman – conține substanța activă dympilat – diazinonă), contrar indicațiilor prospectului, pentru tratarea de pediculoză a celor 3 fiice minore ale sale, respectiv victimele: #### (în vârstă de 10 ani), #### (în vârstă de 7 ani), #### (în vârstă de 9 ani), provocând moartea violentă a acestora ca urmare a intoxicării cu substanța în cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de 192 al. 1 și 3 C. pen. (Hotărârea nr. 132/2022 din 29.12.2022, pronunțată de Judecătoria Rupea)[17]

• Fapta inculpatului #### care, la data de 16.11.2020, în jurul orei 15:00, a condus autoutilitara marca #### Ducato, cu nr. de înmatriculare B-726-RON, pe DN 15, în localitatea Săvineşti, ####, pe banda a II-a de mers a sensului #### – Bacău, unde, la km. 324+20 m, cu nerespectarea regimului legal de viteză în localitate, de 50 km/h, și neacordând prioritate de trecere pietonului ####, care se angajase regulamentar în traversarea trecerii de pietoni, provocând decesul acestuia, întrunește, din punct de vedere obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de 192 alin. 1 și 2 Cod penal. (Hotărârea nr. 9/2024 din 11.01.2024, pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț)[18]

• Fapta inculpatului #### care, data de 26.02.2023, în jurul orei 11:51, a efectuat manevra de mers cu spatele cu autoutilitara marca ####, cu nr. de înmatriculare ####, pe breteaua de acces prevăzută cu sens unic și cu indicatoare de oprire interzisă și trecere pentru pietoni, situată pe Șos. ####, în dreptul stației STB „Bd. ########”, dinspre Șos. Morarilor către Bd. ####, efectuând manevra cu mers înapoi la mai puțin de 25 de m de trecerea de pietoni și fără a se asigura că nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, încălcând astfel prev. art. 128 alin. 1 lit. (a) rap. la art. 126 lit. (a) și art. 142 lit. (e) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 și prev. art. 54 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g0/00 alcool pur în sânge, în condițiile în care a prezentat o alcoolemie de 1.41 g0/00 la data de 26.02.2023, ora 12:50, respectiv 1.21 g0/00 la ora 13:50, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 260, a surprins și accidentat pe numitul ####, ce se afla angajat în traversarea părții carosabile prin loc nepermis, de la stânga la dreapta, raportat la sensul de deplasare al autoutilitarei, iar acesta a decedat în aceeași zi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192 alin. 1 și 2 din Codul penal, și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de 336 alin. 1 din Codul Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul Penal. (Hotărârea nr. 832/2023 din 06.12.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București)[19]

• Fapta inculpatului #### care, la data de 04.08.2018, în jurul orelor 02,41, în timp ce conducea pe DN17 în afara loc. Stroiești, #### „Citroen” cu nr. de înmatriculare 4253-JNW, a pierdut controlul asupra direcției de mers, a pătruns pe contrasens și i-a acroșat pe pietonii #### și #### care, în urma impactului, au suferit leziuni incompatibile cu viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de 192 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal. (Hotărârea nr. 1003/2023 din 29.11.2023 pronunțată de Judecătoria Suceava, cod RJ 868eedd43)[20]

Care este punctul tău de vedere? (mai jos găsești formularul pentru comentarii)

BIBLIOGRAFIE:

[1] Ion Ristea, Drept penal. Partea specială, Vol. I, Ediția a 2-a, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 55.

[2] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 92-95.

[3] Decizia CCR nr. 772/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 315 din 03 mai 2017 (paragraful 16).

[4] Valerian Cioclei, Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 52-53.

[5] Vasile Dobrinoiu s.a., Noul Cod penal comentat. Partea specială, Ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 46; Alexandru Boroi, Drept penal. Partea Specială, Ediția a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 75-76; Decizia CCR 499/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 966 din 15 noiembrie 2018 (paragraful 18).

[6] Alexandru Boroi, Drept penal. Partea Specială, Ediția a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 76-77; G. Antoniu, C. Bulai ș.a., Practica judiciară penală, vol. III, Ed. Academiei Române, București, 1992, p. 40.

[7] Vasile Dobrinoiu s.a., Noul Cod penal comentat. Partea specială, Ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 46.

[8] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/258550.

[9] T. Vasiliu, D. Pavel, G. Antoniu, Ș. Daneș, G. Dărîngă, D. Lucinescu, V. Papadopol, D.C. Popescu, V. Rămureanu, Codul penal al RSR comentat și adnotat. Partea specială, Vol. II, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1977, p. 109-110.

[10] Valerian Cioclei, Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 50.

[11] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 114.

[12] Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, Ediția a 2-a, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 114.

[13] Ion Rusu, Ioana Rusu, Bogdan Bîrzu, Drept penal. Partea Specială. Volumul I, Ed. Universul Juridic, București, 2021, p. 139.

[14] Alexandru Boroi, Drept penal. Partea Specială, Ediția a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 77.

[15] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 111-113.

[16] Hotărârea nr. 625/2023 din 29.11.2023 pronunțată de Judecătoria Moinești, cod RJ 72g598994 (https://www.rejust.ro/juris/72g598994).

[17] Hotărârea nr. 132/2022 din 29.12.2022 pronunțată de Judecătoria Rupea, cod RJ de992g323 (https://www.rejust.ro/juris/de992g323).

[18] Hotărârea nr. 9/2024 din 11.01.2024 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț, cod RJ ee7d42597 (https://www.rejust.ro/juris/ee7d42597).

[19] Hotărârea nr. 832/2023 din 06.12.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, cod RJ 627625996 (https://www.rejust.ro/juris/627625996).

[20] Hotărârea nr. 1003/2023 din 29.11.2023 pronunțată de Judecătoria Suceava, cod RJ 868eedd43 (https://www.rejust.ro/juris/868eedd43).