În cazul infracțiunilor silvice, pentru rezolvarea acțiunii civile se impune a se include în valoarea prejudiciului material și TVA-ul?

În ceea ce mă privește, consider că, deși pentru stabilirea încadrării juridice se va avea în vedere prejudiciul fără TVA, pentru rațiuni pe care nu le voi detalia, neprezentând relevanță cu privire la problema de drept analizată, totuși, în ceea ce privește latura civilă, se impune a se include în cuantumul prejudiciului material inclusiv TVA-ul, numai așa putându-se realiza o despăgubire integrală a părții civile, în conformitate cu dispozițiile Codului civil.

Astfel, conform art. 19 alin. 5 din Codul de procedură penală, repararea prejudiciului material și moral se face în baza dispozițiilor legii civile, iar potrivit art. 1385 alin. 1 din Codul civil, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Alin. 2  al art. 1385 din Codul civil prevede că se vor putea acordat despăgubiri și pentru prejudiciul viitor, dacă producerea lui este neîndoielnică.

Astfel, constatăm că în dreptul civil funcționează principiul reparării integrale a prejudiciului, respectarea acestui principiu presupunând inclusiv acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul viitor, dacă producerea lui este certă.

Referitor la problema de drept ce face obiectul analizei, cum din Codul fiscal și Normele metodologice de aplicarea a acestuia nu rezultă vreo derogare de la plata TVA pentru suma încasată cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul creat prin sustragere (furt de arbori) sau distrugere (tăiere de arbori) de bunuri, partea civilă, plătitoare de TVA, are obligația de a plăti pentru această sumă o taxă pe valoare adăugată corespunzătoare.

În cazul în care nu s-ar include în cuantumul despăgubirilor și TVA-ul, apreciez că s-ar produce în viitor un prejudiciu părții civile, prin reducerea patrimoniului acesteia cu contravaloarea TVA-ului, aflându-se astfel într-o situație defavorabilă față de situația în care nu ar fi fost vorba de o faptă ilicită, ci, spre exemplu, de o înstrăinare, când plata TVA-ului ar fi căzut în sarcina cumpărătorului, ca făcând parte din prețul vânzării.

Referitor la dispozițiile art. 19 alin. 1 din Codul de procedură penală, pentru rațiunile anterior menționate, apreciez că există o legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, reducerea patrimoniului părții civile cu contravaloarea TVA-ului având legătură directă cu comiterea infracțiunii.

Pe cale de consecință, fiind vorba de un prejudiciul viitor și cert, dând efect principiului reparării integrale a prejudiciului, în cazul infracțiunilor silvice, pentru rezolvarea acțiunii civile în procesul penal, se impune a se include în valoarea prejudiciului material și TVA-ul.

Care este punctul tău de vedere? (mai jos găsești formularul pentru comentarii)