Jurisprudență Curtea de Apel București – infracțiuni rutiere: infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal

Scurte considerații vizând jurisprudența Curții de Apel București în ceea ce privește infracțiunea de ,,conducerea unui vehicul fără premis de conducere”, prevăzută de art. 335 alin. 1 C. pen.

Analizând deciziile pronunțate de Curtea de Apel București în perioada 2021-2023, am constatat că practica ar fi în sensul condamnării la pedeapsa închisorii, orientată către minimul special, cu suspendarea executării acesteia, în situația în care nu rezultă din dosar vreo circumstanțe favorabilă inculpatului, care să justifice stabilirea unei pedepse cu închisoare și amânarea aplicării acesteia. 

Din deciziile analizate am constatat că pot fi reținute ca circumstanțe favorabile: 

• faptul că inculpatul a urmat anterior cursurile unei școli de șoferi, fără să fi promovat examenul corespunzător, rezultând de aici că avea anumite abilități de a conduce;
• obținerea permisului de conducere ulterior săvârșirii faptei, înţelegând astfel să se supună condiţiilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de a conduce, deducându-se de aici că inculpatul a făcut eforturi pentru a intra în normalitate, în sensul evitării săvârșirii unor fapte similare în viitor;
• conducerea autovehiculului cu o viteză redusă, pe un drum sau într-un moment în care traficul era redus, sau pe o distanță scurtă;
• timpul scurs de la data săvârșirii infracțiunii și comportamentul inculpatului în acest timp;
• situația familială și socială deosebită a inculpatului;
• alte aspecte relevante privind persoana inculpatului (vârstă, stare de sănătate….).

Am constatat că nu pot fi reținute ca unice motive pentru dispunerea soluției mai blânde a amânării aplicării acesteia:

• atitudinea procesuală a inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, dat fiind faptul că, de regulă, în astfel de cauze rezultă, din probe de necontestat, la modul evident, săvârșirea faptei, decizia corectă a oricărui om normal fiind aceea de a nu se lupta împotriva evidenței. Atitudinea procesuală de recunoaștere va fi valorificată doar prin prisma reducerii limitelor de pedeapsă potrivit art. 396 alin. 10 C. proc. pen.
• Lipsa antecedentelor penale. Conform deciziei nr. 120 din 10/02/2022 a Curții de Apel București, lipsa antecedentei penale reflectă o stare de normalitate a situaţiei juridice a fiecărei persoane, neavând aptitudinea de a putea constitui un real criteriu de raportare in procesul de individualizare a executării pedepsei.

Totodată, am constatat că, de regulă, în cazul în care se dispune amânarea aplicării pedepse, nu se stabilește în sarcina inculpatului niciuna dintre obligațiile prevăzute de art. 85 alin. 2 C. pen. În ceea ce mă privește, consider că pentru atingerea scopului pedepsei este necesar a se stabli mai des cel puțin obligațiile prevăzute de art. 85 alin. 2 lit. b și g C. pen.

Comparație între infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 1 C. pen. (conducerea unui vehicul fără permis de conducere) și infracțiunea prevăzută art. 336 C. pen. (conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe)

Analizând la modul abstract aceste două infracțiuni, apreciez că infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere reprezintă infracțiunea mai gravă, prezumția fiind aceea că cel care nu are permis de conducere este total lipsit de abilitățile de a conduce vehicule, pe când cel care conduce sub influența alcoolului sau a altor substanțe are abilitățile de a conduce, însă acestea sunt reduse, alcoolul sau substanțele psihoactive conducând la reducerea capacității de reacție și concentrare. 

De altfel, chiar legiuitorul consideră a priori ca fiind mai gravă fapta unei persoane care conduce fără permis de conducere, comparativ cu a unei persoane care conduce sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, în primul caz dispoziţiile art. 335 alin. 1 din Codul penal prevăzând pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, pe când în cel de-al doilea caz dispoziţiile art. 336 alin.1 Cod penal prevăzând sancţiunea închisorii de la 1 la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii. 

În ciuda celor anterior menționate, am constatat în practică că, de regulă, este sancționată mai blând infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, aspect cu care nu sunt de acord. 

Jurisprudența relevantă a Curții de Apel București cu privire la infracțiunea de ,,conducerea unui vehicul fără premis de conducere”, prevăzută de art. 335 alin. 1 C. pen. (interval 2021-2023):

1. Hotărâre nr. 1100/2023 din 26/05/2023 – s-a menținut soluția primei instanțe prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 8 luni, cu suspendarea executării sub supraveghere, cu un termene de încercare de 2 ani.

Motivarea instanței:

Critica inculpatului referitoare la modalitatea de individualizare a pedepsei dispusă de prima instanţă pentru infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este nefondată.

Individualizarea judiciară a pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante şi sensibile operaţiuni juridice de a cărei acurateţe depinde în mod direct reuşita procesului de îndreptare şi recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia.

Infracţiunea, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală şi ordinii juridice instituite într-un sistem de drept. Pentru înlăturarea acestor consecinţe negative ale infracţiunii este necesar să se reacţioneze din partea societăţii, să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârşesc asemenea fapte. Mai mult, pentru înlăturarea neliniştii şi tulburării sociale, pentru restabilirea ordinii juridice trebuie ca persoanele care au săvârşit infracţiuni să fie de îndată traşi la răspundere penală.

Pedeapsa constituie criteriul principal prin care legea penală, evaluează, determină şi diferenţiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracţiuni în parte.

Aplicarea şi executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite: pe de o parte, în scopul prevenirii săvârşirii de noi fapte penale din partea infractorilor, prin reeducarea acestora şi din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, iar pe de altă parte, în scopul restabilirii liniştii sociale şi al reintegrării ordinii juridice.

De asemenea, exemplaritatea, care decurge din supunerea celui condamnat la executarea pedepsei, devine cu atât mai puternică cu cât punerea în executare se produce neîntârziat după condamnare. În aceste condiţii, conştiinţa socială are încă vie şi exactă imaginea pericolului pe care îl prezintă fapta şi făptuitorul, a urmărilor dăunătoare sau primejdioase ale faptei săvârşite şi va reacţiona mai adecvat.

În mod corect, raportat la circumstanţele personale ale inculpatului şi la împrejurările în care a fost comisă fapta, prima instanţă a stabilit o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minim (limitele de pedeapsă pentru infracţiunea comisă de către inculpat, după aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fiind cuprinse între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare) în concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 74 C. pen. De asemenea, în mod corect s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la gravitatea faptei, fiind necesară o măsură care să conducă la anularea permisului de conducere al inculpatului şi să asigure o supraveghere mai strictă a acestuia.

În acest sens, Curtea va avea în vedere conduita inculpatului după comiterea faptei. În concret, la observarea echipajului de politie, inculpatul a mărit viteza de deplasare. S-a procedat la urmărirea acestuia cu semnalele acustice şi luminoase în funcţiune; de pe strada xxxx, acesta a virat dreapta către strada ### după care a virat din nou dreapta către strada xxxx, continuându-şi deplasarea circa 500 de metri după care a virat brusc la stânga pe strada xxxx apoi a virat la dreapta pe strada xxxx, iar după 200 metri a virat la stânga către strada ###, oprind brusc în dreptul imobilului cu numărul 2. După aceasta, inculpatul a coborât din autoturism cu intenţia de a fugi, atât el cât şi pasagerul din dreapta, însă s-a reuşit imobilizarea celor doi.

În aceste condiţii, în opinia Curţii, doar norocul a făcut ca inculpatul să nu comită vreo faptă mai gravă şi nicio persoană să nu fie rănită.

Conducerea pe drumurile publice în aceste circumstanţe prezintă o gravitate deosebit de mare, impunându-se o reacţie promptă a organelor judiciare în reprimarea ei pentru asigurarea unui climat de ordine în societate.

Circumstanţele personale favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaştere a faptei, colaborarea cu organele judiciare) au fost valorificate de către prima instanţă în stabilirea cuantumului pedepsei, aceasta fiind orientată la minim. De altfel, raportat la modalitatea de săvârşire a faptei, atitudinea de recunoaştere nu poate avea o valoare foarte mare în dozarea sancţiunii, ea reprezentând o conduită normală, având în vedere caracterul flagrant al infracţiunii.

2. Hotărâre nr. 1307/2022 din 28/10/2022 – s-a respins apelul inculpatului, menţinându-se soluția primei instanțe, prin care s-a stabilit pedeapsa închisorii de 1 an, cu amânarea aplicării pedepsei (nu s-a stabilit vreo obligaţie dintre cele prevăzute de art. 85 alin. 2 C. pen.). De menţionat că nu se putea agrava situaţia inculpatului, deoarce doar el a făcut apel.

Motivarea instanței:

Critica inculpatului referitoare la modalitatea de individualizare a pedepsei stabilite în prezenta cauză este nefondată pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare.

Individualizarea judiciară a pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante şi sensibile operaţiuni juridice de a cărei acurateţe depinde în mod direct reuşita procesului de îndreptare şi recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia.

Infracţiunea, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală şi ordinii juridice instituite într-un sistem de drept. Pentru înlăturarea acestor consecinţe negative ale infracţiunii este necesar să se reacţioneze din partea societăţii, să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârşesc asemenea fapte. Mai mult, pentru înlăturarea neliniştii şi tulburării sociale, pentru restabilirea ordinii juridice trebuie ca persoanele care au săvârşit infracţiuni să fie de îndată traşi la răspundere penală.

Pedeapsa constituie criteriul principal prin care legea penală, evaluează, determină şi diferenţiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracţiuni în parte.

Aplicarea şi executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite: pe de o parte, în scopul prevenirii săvârşirii de noi fapte penale din partea infractorilor, prin reeducarea acestora şi din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, iar pe de altă parte, în scopul restabilirii liniştii sociale şi al reintegrării ordinii juridice.

De asemenea, exemplaritatea, care decurge din supunerea celui condamnat la executarea pedepsei, devine cu atât mai puternică cu cât punerea în executare se produce neîntârziat după condamnare. În aceste condiţii, conştiinţa socială are încă vie şi exactă imaginea pericolului pe care îl prezintă fapta şi făptuitorul, a urmărilor dăunătoare sau primejdioase ale faptei săvârşite şi va reacţiona mai adecvat.

În opinia instanţei în mod corect, raportat la circumstanţele personale ale inculpatului şi la împrejurările în care a fost comisă fapta, prima instanţă a stabilit un cuantum de 1 an închisoare (limitele de pedeapsă după aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen. fiind cuprinse între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare). De asemenea, în mod corect s-a dispus amânării pedepsei, raportat la conduita concretă a inculpatului.

Circumstanţele personale favorabile inculpatului au fost pe deplin reflectate în cuantumul pedepsei stabilite şi în modalitatea de individualizare aleasă. Nu se poate omite însă că inculpatul a sustras autoturismul pe care l-a condus şi că a fost prins, subsecvent producerii unui accident. În concret, inculpatul a pierdut controlul volanului şi a intrat în coliziune cu un alt autovehicul. Raportat la acest aspect, doar norocul a făcut ca fapta inculpatului să nu aibă consecinţe mai grave.

Conducerea pe drumurile publice în aceste condiţii prezintă o gravitate sporită, impunându-se o reacţie promptă a organelor judiciare în reprimarea ei pentru asigurarea unui climat de ordine în societate. Renunţarea la aplicarea pedepsei, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, nu ar fi aptă să îl facă pe inculpat să conştientizeze gravitatea faptei sale, ci, în realitate, ar reprezenta o încurajare de a perpetua comiterea unor fapte similare. Prin urmare, în mod corect instanţa a stabilit o pedeapsă cu închisoarea şi a amânat aplicarea ei.

3. Hotărâre nr. 143/2022 din 15/02/2022 – s-a admis apelul parchetului, pe motiv că nu au fost aplicate dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cpp, şi rejudecând, s-a menţinut pedeapsa stabilită de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei (fără vreo obligaţie dintre cele prevăzute de art. 85 alin. 2 C. pen.).

Motivarea instanței:

În privinţa individualizării judecătoreşti a pedepsei aplicate inculpatului (prima critică a parchetului), Curtea observă că, deşi nu a ţinut cont de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform art.396 alin. 10 C.proc.pen., instanţa de fond a ajuns la un rezultat corect, corespunzător criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 alin.1 C.pen.

Infracţiunea prev. de art.335 alin. 1 C.pen. ocroteşte o valoare socială importantă, respectiv siguranţa desfăşurării circulaţiei pe drumurile publice şi protejarea celorlalţi participanţi la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul fără a avea pregătirea teoretică şi practică necesară. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare, respectiv de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni închisoare cu reţinerea art.396 alin. 10 C.proc.pen.

În concret inculpatul a condus autoturismul pe o distanţă apreciabilă, de aproximativ 100 km, pe un drum naţional intens circulat, la o oră la care este de notorietate că traficul este intens, punându-i pe ceilalţi participanţi la trafic într-un real pericol. De remarcat că inculpatul nu a invocat niciun motiv pentru deplasarea sa, împreună cu soţia, în aceste condiţii. De aceea, susţinerile parchetului sunt fondate, dar s-a avut în vedere pedeapsa prevăzută de lege, fără reţinerea art.396 alin.10 C.proc.pen.

În privinţa circumstanţelor personale, inculpatul are 31 de ani, este căsătorit, este tatăl unui copil minor care are probleme de sănătate, fiind încadrat în grad de handicap, obţine venituri în mod licit, fiind angajat, obţinând permisul de conducere pe data de 29.11.2019, înţelegând astfel să se supună condiţiilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de a conduce. Într-adevăr, conduita procesuală a inculpatului a condus la tergiversarea cauzei, având în vedere că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica în scris schimbarea adresei, însă sancţiunea care intervine în acest caz este cea prevăzută de art.108 alin.2 lit.b C.proc.pen. – citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă. Din neîndeplinirea acestei obligaţii nu s-ar putea trage concluzia că inculpatul s-a sustras de la judecată, în lipsa altor elemente de fapt care să susţină această ipoteză.

Ţinând seama în special de situaţia familială deosebită, reţinând însă şi gravitatea ridicată a infracţiunii, Curtea contată că pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită de instanţa de fond, orientată spre minimul special de 8 luni închisoare, a fost corect individualizată, cu menţiunile anterioare.

În privinţa criticilor parchetului privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru pronunţarea soluţiei de amânare a aplicării pedepsei (condiţia prev. de art.83 alin.1 lit.c C.pen.), procurorul de şedinţă nu a mai susţinut acest motiv de apel deoarece, fiind prezent în şedinţa din 01.02.2022, intimatul – inculpat S____ S_____ – I____ a precizat că îşi manifestă acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

4. Hotărâre nr. 120/2022 din 10/02/2022 – s-a admis apelul parchetului formulat împotriva unei hotărâri prin care s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 10 luni închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, și s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 11 luni, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (termen de încercare 2 ani).

Motivarea instanței:

În ce priveşte individualizarea executării pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanţa de control judiciar consideră, în acord cu poziţia apelantului Parchetul de pe lângă Judecătoria B_____, că instanţa de fond nu a evaluat temeinic criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Amânarea aplicării pedepsei, instituţie consacrată de art.83 Cod penal este nejustificat de blândă, având în vedere starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită şi atingerea adusă siguranţiei circulaţiei pe drumurile publice.

Ceea ce este caracteristic pentru acest grup de infracţiuni este în primul rând, valoarea socială apărată, respectiv siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, valoare socială care implică în complexitatea sa, integritatea fizică a persoanelor, vehiculelor, a mărfurilor transportate sau a altor bunuri.

Astfel, intimatul-inculpat B_________ B___ a condus autoturismul marca Volkswagen pe drum public la o oră târzie, fără a poseda abilităţile necesare, pe timp de noapte, punând in pericol siguranţa celorlalţi participanţi la traficul rutier, prin iminenta producerii unui accident, cu consecinţe imprevizibile pentru un scop total nejustificat (deplasarea la domiciliul unei mătuşi, deoarece se certase cu prietena sa).

În plus, condusul pe timp de noapte este mult mai solicitant decât cel pe timp de zi, deoarece este demonstrat ştiinţific că aproape 90% din abilitatea de reacţia se bazează pe vedere, iar aceasta scade semnificativ noaptea, acest aspect determinând creşterea gradului de pericol si riscul de a fi provocate accidente.

Pe de altă partea, din fişa de cazier a inculpatului reiese faptul că în anul 2019 s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru o infracţiune similară de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni (fişa de cazier se află la fila 14 din dup).

Instanţa de control judiciar remarcă faptul că judecătorul fondului nu a motivat soluţia de amânare a executării pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, menţionând doar faptul că acesta nu are antecedente penale, însă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie a stabilit ca lipsa antecedentei penale, la care făcut referire instanţa de fond, reflecta o stare de normalitate a situaţiei juridice a fiecărei persoane, neavând aptitudinea de a putea constitui un real criteriu de raportare in procesul de individualizare executării pedepsei. ” (I.C.C.J., secţia penală, Decizia penală nr.304/A/2014)

5. Hotărâre nr. 54/2022 din 20/01/2022 – s-a respins apelul parchetului împotriva unei sentințe prin care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei.

Motivarea instanței:

Or, în raport de circumstanţele reale, prin modul şi împrejurările în care faptele au fost comise – pe timpul serii, într-o localitate rurală în care traficul rutier este redus în general, dar cu precădere la ora la care inculpata a condus autoturismul, distanţa extrem de mică pe care aceasta a mers-aproximativ 20 de metri, viteza acesteia fiind redusă, maşina doar ce a fost pusă în mişcare – Curtea apreciază că se poate aplica instituţia renunţării la aplicarea pedepsei.

Notează că, deşi la modul generic, îndeplinirea formală a condiţiilor este necesară pentru incidenţa instituţiei, nu este şi suficientă pentru aplicarea în concret a acesteia însă în cauza de faţă, în opinia Curţii, contextul factual conduce la concluzia că sancţiunea poate fi aplicată efectiv.

Şi circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi – vârsta foarte tânără, absenţa antecedentelor penale, conduita avută atât la momentul surprinderii de organele de poliţie dar şi ulterior, pe tot parcursul procesului penal, prezenţa dar şi atitudinea în faţa instanţelor, integrarea lor socială atestă că cea mai adecvată sancţiune care poate fi aplicată celor doi inculpaţi este cea a renunţării la aplicarea pedepsei, soluţia dispusă de instanţa de fond fiind una justă.

Apreciază că toate acestea justifică aplicarea instituţiei renunţării la aplicarea pedepsei, toate datele conducând la ideea că faptele reprezintă o situaţie izolată, fără riscul de revenire infracţională, întreaga conduită anterioară a acestora fiind una exemplară iar o sancţiune mai aspră- amânarea aplicării pedepsei cu toate consecinţele sale sau mai grav, condamnarea acestora- aşa cum a solicitat Parchetul – ar reprezenta sancţiuni mult prea aspre, care ar putea avea consecinţe negative asupra evoluţiei celor doi inculpaţi.

6. Hotărâre nr. 38/2022 din 17/01/2022 – s-a admis apelul inculpatului, formulat împotriva unei sentințe prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de 1 an, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, și s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare și s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, cu stabilirea în sarcina inculpatului a obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 60 zile.

Motivarea instanței:

Raspunzand criticilor formulate cu privire la individualizarea sanctiunii, Curtea noteaza ca inculpatul a condus autoturismul fara a poseda permis de conducere pe timp de noapte, in conditii de trafic lipsit de intensitate si pe o distanta redusa (aşa cum rezultă din declaraţiile martorului L____ F_____ D_____), nu a fost implicat in vreun incident rutier, aspecte de natura sa imprima faptei sale o gravitate redusa.

Totodată, inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei si nu a urmarit tergiversarea procesului penal. Împrejurarea că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule a fost învederată agentului de poliţie rutieră la momentul opririi în trafic, anterior verificării în baza de date, aşa cum rezultă din procesul – verbal din data de 05.03.2018 (f.14, dup).

Faţă de elementele evidenţiate în analiza precedentă, instanţa de control judiciar considera că sunt îndeplinite condiţiile pentru a dispune amanarea aplicarii pedepsei, prezentul proces penal fiind un evertisment suficient de serios pentru inculpat care, chiar si in lipsa aplicarii imediate a pedepsei, isi va revizui conduita in sensul de a nu mai comite pe viitor fapte penale.

7. Hotărâre nr. 21/2022 din 12/01/2022 – s-a admis apelul inculpatului formulat împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 1 an, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, și s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare, dispunându-se amânarea aplicării acesteia, fără stabilirea vreunei obligații dintre cele prevăzute de art. 85 alin. 2 C. pen.

Motivarea instanței:

Astfel, gravitatea faptei săvârşite de către inculpat este una considerabilă, acesta conducând un vehicul fără permis de conducere, pe timpul zilei, pe un drum naţional. Se reţine că potrivit declaraţiilor martorilor, apelantul- inculpat ar fi condus de mai multe ori autoturismul pe raza comunei Suhaia. Aceste împrejurări se reflectă în cuantumul pedepsei stabilite, superior minimului special redus.

Referitor la criteriul naturii şi a frecvenţei infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, Curtea urmează a avea în vedere faptul că, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.

În ceea ce priveşte conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, Curtea reţine că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii a recunoscut săvârşirea faptei astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, solicitând aplicarea procedurii simplificate.

Referitor la circumstanţele personale, Curtea reţine că inculpatul este în vârstă de 39 de ani, are 5 copii şi este singurul întreţinător al familiei. Acesta a obţinut permis de conducere ulterior săvârşirii infracţiunii şi în prezent este angajat ca şofer profesionist, ceea ce arată că acesta a înţeles gravitatea infracţiunii săvârşite şi a ales să se conformeze normei juridice pe care a încălcat-o. Apelantul- inculpat este o persoană bine integrată în societate, aspect care reliefează faptul că infracţiunea dedusă judecăţii reprezintă un incident izolat pe care acesta îl regretă sincer.

8. Hotărâre nr. 1387/2021 din 22/12/2021 – a respins apelul inculpatului, menţinându-se soluția primei instanțe, prin care s-a stabilit pedeapsa închisorii de 9 luni, cu amânarea aplicării pedepsei (nu s-a stabilit vreo obligaţie dintre cele prevăzute de art. 85 alin. 2 C. pen.). De menţionat că nu putea agrava situaţia inculpatului, deoarece doar el a făcut apel.

Motivarea instanței:

Se constată că în cauză în mod corect a reţinut instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 C.pen. pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei: pedeapsa stabilită este sub limita de 2 ani închisoare, inculpata se află la primul contact cu legea penală, aceasta şi-a manifestat expres acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii (fila 27 dosar fond), iar în raport de persoana acesteia, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, se apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Este adevărat că fapta a fost recunoscută atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, dar inculpata a fost depistată de către organele de poliţie în trafic, iar prin simpla verificare în bazele de date a rezultat faptul că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, astfel încât o altă atitudine procesuală decât cea a recunoaşterii comportamentului ilicit ar fi fost dificil de justificat. Se reţine, totodată, că inculpata se află la primul contact cu legea penală, are un loc de muncă obţinând venituri licite şi este o persoană integrată social. Pe de altă parte, circumstanţele favorabile menţionate nu constituie argumente suficiente pentru a modifica tratamentul sancţionator aplicat de către instanţa de fond. Reducerea pedepsei aplicate sau pronunţarea unei soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei nu se justifică în cauză, atâta timp cât depistarea în trafic a inculpatei de către organele de poliţie s-a realizat ca urmare a unui control de rutină efectuat pe un drum public din capitală cu trafic intens (în zona Arcului de Triumf din Bucureşti), inculpata conducând un autoturism cu caracteristici tehnice avansate (marca Porsche) doar pentru a exersa abilităţile pe care, în opinia sa, le-ar fi avut după parcurgerea perioadei de şcolarizare cuprinsă în 10.09._____________19 a şcolii de conducători auto _____________________ vederea susţinerii examenului pentru obţinerea permisului de conducere (astfel cum rezultă din conţinutul adresei nr. 685/24.08.2020 emisă de _____________________ depusă de inculpată la dosarul cauzei – fila 28 dosar fond).

Prin urmare, conduita ilicită adoptată de către inculpată relevă un grad semnificativ de pericol social, atâta timp cât cursurile de şcolarizare fuseseră urmate cu mai mult de un an înainte de data comiterii faptei, iar aşa numita exersare a pretinselor abilităţi dobândite nu putea constitui un motiv pentru conducerea fără permis de conducere a unui autoturism Porsche într-o zonă cu circulaţie intensă, pentru consolidarea unor astfel de deprinderi existând, în mod evident, spaţii special amenajate (poligon auto). Faptul că ulterior comiterii faptei a absolvit şcoala de conducători auto (conform fişei de şcolarizare din data de 02.09.2020 – filele 29-31 dosar fond) nu are relevanţă asupra caracterului penal al faptei şi nici nu atenuează gravitatea în concret a faptei comise de către inculpată.

9. Hotărâre nr. 723/2021 din 11/05/2021 – s-a admis apelul formulat de parchet împotriva unei sentințe prin care s-a stabilit o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei şi s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu un termen de încercare de 2 ani.

Motivarea instanței:

Referitor la modul de sancţionare, Curtea constată că pedeapsa de 8 luni închisoare (situată la nivelul limitei minime, determinată prin acordarea beneficiului prevăzut de art.396 alin.10 din Codul de procedură penală şi necriticată de P______ sub aspectul duratei sale) este corespunzătoare gravităţii infracţiunii comise de inculpat, însă soluţia de amânare a aplicării acelei pedepse este vădit netemeinică, apelul declarat în cauză fiind fondat în raport cu acest motiv.

Astfel, soluţia pronunţată de prima instanţă conform art.83 şi urm. din Codul penal, în absenţa analizării aspectelor relevante ce rezultă din probatoriul cauzei, este nejustificat de blândă, faţă de împrejurările concrete de săvârşire a infracţiunii şi starea ridicată de pericol social pe care aceasta a generat-o şi, de asemenea, nu oferă garanţii de îndreptare a inculpatului, în privinţa căruia este necesară aplicarea pedepsei anterior menţionate, prin condamnarea lui.

În acest sens, Curtea reţine că inculpatul, deşi nu deţinea permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule şi nu a prezentat nicio dovadă că ar fi urmat cursurile unei şcoli de şoferi (cum acesta a susţinut în apărare), neavând astfel nici cunoştinţele teoretice, nici deprinderile practice necesare manevrării în condiţii de siguranţă a unui autovehicul, a condus autoturismul anterior menţionat (care nici măcar nu îi aparţinea, fiind al prietenului său, care l-a însoţit ca pasager), pe drumuri publice din două judeţe, tranzitând, pe o distanţă semnificativă, de peste 10 kilometri şi pe timp de noapte, nu mai puţin de şase localităţi masiv populate (pe traseul Tînganu, judeţul I____ – Gălbinaşi, judeţul Călăraşi), fără a avea un motiv serios (acesta precizând că doar a dorit să o viziteze pe prietena sa).

Împrejurările faptice anterior menţionate dovedesc, în privinţa inculpatului, un tip de comportament lipsit de responsabilitate socială, acesta săvârşind fapta în circumstanţe care au generat o stare ridicată de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi a celorlalţi participanţi la trafic, numai hazardul şi intervenţia, la un moment dat, a organelor de poliţie împiedicând producerea unui accident, cu consecinţe imprevizibile.

Pe de altă parte, lipsa antecedentelor penale (care este o stare de normalitate, iar nu una meritorie, ce ar trebui recompensată) şi atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă (inevitabilă, faţă de modul de depistare a faptei şi probatoriul administrat pentru dovedirea acesteia) nu sunt suficiente pentru a justifica soluţia pronunţată prin sentinţa penală apelată.

D____ urmare, se impune ca acea soluţie, care este netemeinică, prin prisma motivelor anterior expuse, să fie reformată, cum s-a solicitat în apelul Parchetului, în sensul condamnării inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare, astfel încât tratamentul sancţionator să fie cu adevărat proporţional cu gravitatea concretă a infracţiunii săvârşite şi să reflecte pericolul social pe care aceasta l-a generat.

Faţă de limita exercitării apelului Parchetului, urmează a se dispune suspendarea executării acestei pedepse, pe un termen de 2 ani, în condiţiile art.91 şi urm. din Codul penal, cu impunerea în sarcina inculpatului de măsuri de supraveghere şi obligaţii (inclusiv prestarea de muncă neremunerată în folosul comunităţii, cu care acesta s-a declarat de acord) apte să contribuie la îndreptarea sa şi la responsabilizarea lui socială, astfel încât să fie evitat în mod eficient riscul reiterării unui comportament antisocial similar.

Totodată, faţă de gravitatea infracţiunii comise şi aspectele faptice anterior evidenţiate, ce caracterizează şi persoana inculpatului, din perspectiva conduitei pe care acesta a înţeles să o manifeste în spaţiul public, generând, printr-o lipsă de responsabilitate socială, o stare de pericol pentru concetăţenii implicaţi în traficul rutier, Curtea constată că se impune a-i fi interzisă, atât ca pedeapsă complementară (potrivit art.67 alin.1 din Codul penal), cât şi, în mod corespunzător, ca pedeapsă accesorie (conform art.65 alin.1 din acelaşi cod), exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b din Codul penal (de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), astfel cum s-a solicitat în apelul Parchetului.

Dacă ceva de spus, te rog nu ezita să lași un comentariu. Mai jos găsești formularul corespunzător. Îți mulțumesc!