Jurisprudență Curtea de Apel București – infracțiuni rutiere: infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal

Analizând deciziile Curții de Apel București din perioada 2021-2023, am constatat că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 2 C. pen., ca regulă, practica este în sensul stabilirii pedepsei închisorii și amânării aplicării acesteia, excepția reprezentând-o condamnarea la pedeapsa amenzii penale, cu executare sau condamnarea la pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării acesteia.

Jurisprudența relevantă a Curții de Apel București cu privire la infracțiunea de ,,conducerea unui vehicul fără premis de conducere”, prevăzută de art. 335 alin. 2 C. pen. (interval 2021-2023):

1. Hotărâre nr. 1335/2023 din 04/07/2023 – s-a respins apelul inculpatului formulat. împotriva unei hotărâri prin care s-a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare și s-a dispus amânarea aplicării pedepsei (fără vreo obligație dintre cele prevăzute de art. 85 alin. 2 C. pen.). De menţionat că nu putea agrava situaţia inculpatului, deoarece doar el a făcut apel.

Motivarea instanței:

Instanţa de apel reţine mai întâi că infracţiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranţa desfăşurării circulaţiei pe drumurile publice şi protejarea celorlalţi participanţi la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul de către persoane care, precum inculpatul, sunt suspectate că au comis infracţiuni la regimul rutier. Legiuitorul pleacă de la prezumţia că prin comiterea uneia dintre infracţiunile enumerate de art. 111 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 persoana în cauză dovedeşte nu doar indiferenţă faţă de regulile prevăzute de lege pentru desfăşurarea în bune condiţii a traficului rutier, ci şi că nu mai oferă garanţiile necesare că va adopta o conduită preventivă pe drumurile publice. În subsidiar, fapta inculpatului aduce atingere autorităţii, acesta ignorând măsurile coercitive dispuse împotriva sa.

În concret, inculpatul a condus autoturismul într-o zonă centrală a ###, într-o zi lucrătoare, fiind de notorietate valorile crescute de trafic din Piaţa Constituţiei, la ora 21:30 (aşadar în condiţii de vizibilitate specifice nopţii), astfel că pericolul pentru ceilalţi participanţi la trafic a fost ridicat. Împrejurările comiterii infracţiunii relevă îndrăzneala şi dispreţ faţă de autoritate şi măsurile tehnico-administrative dispuse de organele de poliţie, în condiţiile în care exercitarea acestui drept îi fusese suspendată tocmai ca urmare a suspiciunii că acesta a comis o altă infracţiune îndreptată împotriva siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.

În privinţa circumstanţelor personale, instanţa de control judiciar reţine că inculpatul are 23 de ani, avea în anul 2021 ocupaţie şi loc de muncă, din fişa de cazier judiciar rezultând că este cercetat într-un dosar pentru constituire a unui grup infracţional organizat şi trafic de persoane, fiind arestat preventiv şi mai apoi arestat la domiciliu, dar şi pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. Or, în ciuda faptului că inculpatul avea cunoştinţă de ambele dosare penale, fiind inclusiv privat provizoriu de libertate, a comis infracţiunea dedusă judecăţii, ceea ce relevă capacitatea sa redusă de a înţelege importanţa unor valori sociale ocrotite de legea penală şi tendinţa de a se situa deasupra legii şi autorităţilor. De remarcat că în cursul urmăririi penale inculpatul a negat comiterea infracţiunii, pretinzând că este „cercetat abuziv” pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. şi că nu a cunoscut că are suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În aceste condiţii, ţinând seama de gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului, corect s-a orientat instanţa de fond către pedeapsa închisorii, iar durata acesteia, de 6 luni închisoare, este aptă să contribuie la reeducarea inculpatului în spiritul respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală, fiind suficient de constrângătoare, la formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, astfel încât să fie atins scopul pedepselor – prevenirea săvârşirii altor infracţiuni.

2. Hotărâre nr. 1032/2023 din 31/05/2023 – s-a respins apelul inculpatului formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei (nu s-a stabilit vreo obligaţie dintre cele prevăzute de art. 85 alin. 2 C. pen.). De menţionat că nu putea agrava situaţia inculpatului, deoarece doar el a făcut apel.

Motivarea instanței:

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului şi a modalităţii de executare, Curtea constată că raportat la gravitatea în concret a faptei comise şi la circumstanţele personale ale inculpatului nu se justifică reducerea pedepsei aplicate în cauză şi nici stabilirea unei alte modalităţi de individualizare a tratamentului sancţionator, apelul inculpatului ### fiind nefondat.

Instanţa de fond a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (cea minimă devenind de 4 luni închisoare), iar opţiunea acesteia pentru condamnarea la pedeapsa închisorii de 4 luni închisoare (cuantum egal cu limita minimă) este justificată prin raportare la dispoziţiile art. 74 C. pen. care prevăd că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, ce se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În acest sens, Curtea constată că inculpatul a săvârşit o infracţiune cu grad mediu de pericol social abstract şi relativ ridicat de pericol social concret. Acuzatul a comis activitatea ilicită în condiţiile în care avea deja un alt dosar penal vizând săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., cunoştea faptul că permisul de conducere emis de autorităţile britanice nu îi conferă dreptul de a conduce autovehicule în ### şi fusese reţinut de către poliţie, însă a preferat să conducă autoturismul pe drumurile publice în aceste condiţii. De asemenea, acesta a fost oprit în trafic de către organele de poliţie, întrucât a circulat cu autoturismul depăşind limita legală de viteză (respectiv de 139 km/h în afara localităţii, aşa cum rezultă din procesul verbal de constatare – fila 09 DUP) şi astfel s-a descoperit faptul că inculpatul figura cu menţiunea permis de conducere reţinut. Ca atare, Curtea apreciază că inculpatul nu se raportează în mod corespunzător la valori cum fi siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, deşi se afla la o vârstă la care procesul său de maturizare ar fi trebuit să se fi încheiat deja, cu consecinţa înţelegerii urmărilor faptelor sale.

Faptul că inculpatul nu are antecedente penale a fost reţinut de către instanţa de fond, care a ţinut cont şi de nivelul de educaţie şi de atitudinea adoptată de inculpat ulterior comiterii faptei, de recunoaştere a faptei, pronunţând o soluţie de amânarea a aplicării pedepsei închisorii, iar nu una de condamnare. Aşadar, instanţa de fond a valorificat corespunzător circumstanţele personale ale inculpatului, faptul că s-a prezentat în faţa instanţelor de judecată şi a recunoscut fără rezerve acuzaţiile, manifestându-şi şi acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, că nu are antecedente penale şi are doi copii minori în întreţinere.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată în cauză dovedind suficientă clemenţă faţă de inculpatul din prezenta cauză prin stabilirea pedepsei închisorii în limita minimă şi amânarea aplicării acesteia pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 alin. (1) C. pen. Totodată, deşi inculpatul a avut o atitudine de recunoaştere şi regret a faptei comise, se constată că acesta a fost depistat de către poliţişti în trafic, în condiţiile arătate, aşa încât ar fi fost lipsită de credibilitate adoptarea unei atitudini de contestare a caracterului ilicit al activităţii realizate.

Curtea constată că nu pot fi identificate în cauză împrejurări care să justifice reţinerea unor circumstanţe atenuante în sensul dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.. De altfel, nici inculpatul nu a învederat nicio circumstanţă concretă care să diminueze gravitatea infracţiunii comise sau periculozitatea acuzatului, iar pentru atingerea scopului pedepsei, respectiv prevenirea comiterii altor infracţiuni, dar şi pentru ca inculpatul să-şi formeze o atitudine corectă faţă de muncă, regulile de convieţuire socială şi normele de drept, este necesară şi justificată stabilirea faţă de acesta a pedepsei în cuantumul pentru care a optat instanţa de fond, cu regimul de executare reglementat de 83 C. pen., nefiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 81 şi urm. C. pen. referitoare la renunţarea la aplicarea pedepsei şi nici cele privind stabilirea unei pedepse cu amenda penală.

3. Hotărâre nr. 229/2022 din 10/03/2022 – s-a admis apelul inculpatului formulat împotriva unei sentințe prin care a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 24000 lei (240 zile-amendă x 100 lei) și s-a dispus condamnarea la pedeapsa amenzii în cuantum de 7.200 lei (240 zile-amendă x 30 lei).

Motivarea instanței:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăţia inculpatului Rişco A__ A_________ cu privire la săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, din procesul verbal întocmit de către organele de poliţie la data de 26.10.2017 rezultă că, la data de 26.10.2017, în jurul orei 01:10, agenţii de poliţie au observat un autoturism marca Audi A4 având numărul de înmatriculare _________, de culoare maro, care circula pe Calea Griviţei din direcţia P__ B______ către Gara de Nord, care a redus brusc viteza la vederea organelor de politie, astfel că l-au oprit pentru control, reieşind că şoferul se numeşte Rişco A__ A_________. După efectuarea de verificări, s-a stabilit că numitul Rişco A__ A_________ nu are dreptul de a conduce pe drumurile publice, acest drept fiind suspendat din data de 28.05.2017, astfel cum rezultă din procesul verbal de verificare întocmit de organele de poliţie şi din fişa de evidenţă auto.

Inculpatul Rişco A__ A_________ avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe perioada soluţionării dosarului nr. 31/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F____, respectiv în perioada 29.01._____________18, la data de 29.01.2017, comunicându-i-se suspendarea exercitării acestui drept, de către Poliţia Oraşului F____, inculpatul semnând personal dovada de comunicare.

Prin ordonanţa nr. 31/P/2017 din data de 26.04.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria F____ s-a dispus clasarea sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 335 alin.2 C.p., în baza art. 16 alin.1 lit. a C.p.p..

În acord cu prima instanţă, Curtea constată că pronunţarea soluţiei de clasare nu are ca efect dobândirea exercitării dreptului de a conduce retroactiv, stabilirea inexistenţei faptei de conducere a unui autovehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, în dosarul nr. 31/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F____, nu influenţează măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce luată în dosarul mai sus menţionat, care subzistă până la data de dispunerii soluţiei de clasare.

Mai mult, la data de 26.10.2017, inculpatul Rişco A__ A_________ nu avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce doar ca urmare a deschiderii dosarului nr. 31/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F____, ci şi ca urmare a deschiderii dosarului nr. 517/P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G_____, la data de 28.05.2017.

Astfel, Curtea apreciază că amânarea aplicării pedepsei amenzii, solicitată de apelantul-inculpat, este prea blândă, raportat la gradul de pericol social concret al faptei, la modul şi împrejurările de comitere, precum şi la persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, remarcându-se numărul mare de infracţiuni prevăzute de art. 335 alin.2 C.p. săvârşite anterior, ceea ce denotă perseverenţă şi specializare infracţională, aplicarea pedepsei fiind necesară, însă Curtea va reduce suma corespunzătoare unei zile-amendă, ţinând seama de situaţia materială a inculpatului şi de circumstanţele concrete ale cauzei.

4. Hotărâre nr. 245/2022 din 09/03/2022 – s-a admis apelul declarat împotriva unei sentinţe prin care se dispusese achitarea inculpatului, dispunându-se condamnarea la pedeapsa de 9 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu un termene de încercare de 2 ani.

Motivarea instanței:

Curtea apreciaza ca inculpatul avea dreptul de a conduce suspendat pana la solutionarea tuturor dosarelor penale in care a fost cercetat, chiar daca ulterior acesta a primit o solutie de clasare, chiar şi pentru că fapta nu exista. Cata vreme dosarele nu erau solutionate, inculpatul nu avea dreptul de a conduce, incalcarea acestei interdictii constituind infractiunea prev. de art. 335 alin. 2 Cp.

…………….

Astfel, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce nu poate dura decât până la soluţionarea definitivă a dosarului penal.

Ulterior, dacă dosarul penal se finalizează printr-o soluţie de clasare, renunţare la urmărire penală, achitare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, titularul permisului îşi poate exercita din nou dreptul de a conduce, iar dacă permisul de conducere a fost reţinut, se va restitui acestuia în temeiul prevederilor art. 219 alin. (2) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006.

Este adevarat ca este posibil ca inculpatul sa nu fi avut reprezentarea faptului ca avea dreptul de conducere suspendat in raport de primul dosar penal intocmit pentru aceasta fapta, ca urmare a neimplementarii solutiei de clasare cu privire la aceasta fapta care a determinat aplicarea sanctiunii complementare si a masurii tehnico-administrative, insa atata vreme cat al doilea dosar nu era solutionat, inculpatul avea obligatia de a se abtine de la a conduce pana la solutionarea definitiva a acestuia. Concluzia contrara ar insemna a accepta ca orice persoana cercetata este libera a decide, independent de decizia unei autoritati judiciare, daca este sau nu vinovată de comiterea unei fapte penale si a-si exercita drepturile suspendate pe durata unei proceduri judiciare exclusiv ca urmare a propriei vointe. Or, intr-un stat de drept, situatia juridico-penala a unei persoane este stabilita de autoritatile judiciare, iar pana la finalizarea proocedurilor aferente, persoanele cercetate au obligatia de a se supune masurilor luate, chiar daca procedura nu se finalizeaza cu o hotarare de constatare a vinovatiei penale.

De altfel, chiar inculpatul a precizat că avea cunoştinţă de faptul că dreptul său de a conduce vehicule pe drumurile publice era la acel moment suspendat..

In raport de aceste considerente, Curtea apreciaza ca era indeplinita situatia premisa a infractiunii, că s-a dovedit fara nicio indoiala rezonabila comiterea cu vinovatie a infractunii de catre inculpat si sunt intrunite conditiile raspunderii penale a acestuia.

Art. 74 Cp stabileşte criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispoziţiile legale: funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

Curtea apreciază că, în raport de circumstanţele faptelor: în timpul zilei, când reflexele conducătorilor auto sunt usor reduse, pe un drum circulat intens, de urmarea care s-a produs, un accident rutier soldat cu daune materiale şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptelor, dar a mai fost sancţionat pentru acest gen de fapte se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevazut de lege.

Instanţa va avea în vedere la individualizarea pedepsei şi perioada de timp ce a trecut de la momentul comiterii infracţiunii. Astfel, Curtea constată că de la momentul constatării infracţiunii şi până în prezent a trecut o perioadă de aproape 4 ani, ce este apreciată ca nerezonabilă în raport de complexitatea redusă cauzei.

Altfel spus, instanţa nu mai găseşte oportună la acest moment o intervenţie foarte energică, sancţionarea eficientă a inculpatului cu privire la această faptă trebuind să intervină cu mult timp în urmă.

În ceea ce priveşte renunţarea la aplicarea pedepsei sau aplicarea unei amenzi penale, Curtea consideră că cererea inculpatului de a îi fi aplicate aceste instituţii de drept material nu este întemeiată, având în vedere potenţialul pericol public pe care îl reprezintă acest comportament pentru ceilalţi participanţi la trafic, precum şi faptul că principalul scop al instanţelor de judecată trebuie să fie acela de a înlătura acest pericol social pe care îl reprezintă comportamentul inculpatului. Astfel de infracţiuni, deşi nu conduc automat la pedepsirea mai drastică a inculpaţilor având în vedere circumstanţele personale ale acestora, trebuie să fie considerate ca prezentând un grad de pericol ridicat, fiecare dintre aceste infracţiuni putând conduce la adevărate tragedii. Curtea consideră că interesul societăţii de a se afla în siguranţă şi de a elimina, măcar temporar, acţiunile care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial şi trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce i s-ar cauza unui inculpat prin impunerea în sarcina acestuia a unui număr de obligaţii.

Curtea, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului consideră că aplicarea art. 91 şi următoarele C.p, pentru infracţiunea comisă este suficientă pentru reeducarea inculpatului şi necesară pentru a se asigura o reinserţie socială normală a acestuia.

5. Hotărâre nr. 138/2022 din 17/02/2022 – s-a respins apelul formulat de inculpat împotriva unei sentințe prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 luni, cu executare în regim de detenţie.

Motivarea instanței:

În raport de motivul de apel formulat, care vizează reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea va avea în vedere criteriile reglementate de art. 74 C.pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta imputată, modul şi împrejurările de săvârşire a acesteia; valorile sociale lezate şi ocrotite de normele penale; urmările produse şi datele personale ale inculpatului, precum şi atitudinea procesuală a acestuia.

În acest sens, Curtea constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că fapta săvârşită de inculpat prezintă gravitate în contextul necesităţii ocrotirii valorii sociale protejate, respectiv securitatea rutieră, acesta dând dovadă de lipsă de respect faţă de normele sociale încălcate, în condiţiile în care a condus un autoturism, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Pe lângă analiza abstractă a acesteia, respectiv infracţiune de pericol în cazul căreia norma de incriminare nu cere producerea unei urmări, în speţă, instanţa de fond a avut în vedere şi modalitatea de săvârşire şi persoana inculpatului.

Cu privire la primul aspect, instanţa de fond a reţinut că acţiunea inculpatului de a conduce un autovehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, nu s-a soldat cu distrugerea de bunuri sau rănirea vreunei persoane.

De asemenea, în ceea ce priveşte conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, starea de pericol pentru valoarea ocrotită s-a produs prin însăşi acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană în aceste condiţii.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale, Curtea reţine că inculpatul are 26 de ani, nu este căsătorit, a absolvit 10 clase, nu are stagiul militar satisfăcut şi este fără ocupaţie.

De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, iar, pe parcursul cercetărilor, a avut o atitudine oscilantă, recunoscând fapta cu ocazia audierii în calitate de inculpat. Fiind citat pentru a fi audiat în calitate de suspect, inculpatul nu s-a prezentat în faţa organelor de urmărire penală, invocând faptul că a uitat să se prezinte.

Nu în ultimul rând, Curtea notează că instanţa de fond a mai avut în vedere şi faptul că ulterior săvârşirii infracţiunii, în cursul judecăţii, inculpatul a avut un comportament sincer, recunoscând şi regretând comiterea acesteia, dând astfel eficienţă disp. art. 74 Cp şi art. 396 alin. 10 C.proc.pen.

Fiind de acord cu analiza instanţei de fond cu privire la circumstanţele reale ale infracţiunii imputate şi respectând şi criteriile prev. de art. 74 C.pen., Curtea apreciază că în cauză nu se poate stabili o altă modalitate de individualizare a pedepsei şi nu se impune reducerea cuantumului acesteia.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 91 alin. 3 lit. c) C.pen., Curtea constată că nu se poate dispune o soluţie de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, nefiind îndeplinite condiţiile negative ca infractorul să nu se fi sustras de la urmărire penală, ori să nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului.

Concluzia se impune, deoarece materialul probator administrat cu privire la acest aspect, a dovedit faptul că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală şi să zădărnicească adevărul şi identificarea şi tragerea sa la răspundere penală.

Astfel, conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, (f. 18 d.u.p) şi procesului-verbal de consemnare a discuţiilor şi aspectelor surprinse cu ocazia înregistrării video a evenimentului (f.40 d.u.p.), întocmit de agenţii de poliţie din cadrul IPJ Teleorman, Secţia de poliţie rurală nr. 10 Poeni la data de 30 decembrie 2019, organele de poliţie au oprit autoturismul marca BMW 530 D, de culoare gri, cu numărul de înmatriculare provizoriu TR 055 731, ce se deplasa pe raza comunei Gratia, din direcţia Gratia către ________ Dâmboviţa.

După ce şi-au declinat calitatea şi au prezentat scopul efectuării controlului în trafic, organele de poliţie au procedat la identificarea persoanei aflate la volanul autovehiculului.

Conducătorul auto şi-a declinat identitatea, precizând că este R___ I____ C______, născut pe data de 26 aprilie 1992, în __________Teleorman, însă din verificările efectuate, s-a stabilit faptul că persoana în cauză nu figurează în baza de date cu cele furnizate.

În urma verificărilor efectuate, conducătorul auto s-a dovedit a fi inculpatul A________ A_______ A_____, fiul lui A________ şi A_______ A_____, născut la data de 13 septembrie 1994 în ______Teleorman, domiciliat în S_____ M___, ___Teleorman, posesor al CI ________ ______, eliberat de SPCLEP V_____, având CNP _.

În acord cu instanţa de fond, Curtea reţine că orice persoană audiată este obligată să răspundă la întrebările organelor judiciare privind datele personale, dreptul la tăcere neacoperind şi informaţiile legate de identitate.

Inculpatul poate adopta o atitudine pasivă, poate invoca alibiuri care pot fi nereale, dar nu poate să indice alte date de identificare şi nici să refuze să se legitimeze. Acest comportament nu ________________________ la apărare în componenta sa privind dreptul de a nu contribui la propria acuzaţie, legitimarea nefiind un act care ajută la dovedirea unei acuzaţii.

În raport de aceste considerente, rezultă că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 91 alin. 3 lit. c) C.pen., respectiv prin indicarea datelor de identitate ale unei alte persoane, inculpatul a indus în eroare organele judiciare în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală şi a zădărnici adevărul, identificarea şi tragerea sa la răspundere penală, acesta fiind autorul infracţiunii intenţionate prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.

Nu în ultimul rând, Curtea reţine că în ciuda faptului că inculpatul avea dreptul de a conduce un autoturism suspendat deoarece a săvârşit o altă infracţiune la regimul rutier, prev. de art. 334 alin. 1 C.pen., instanţa de fond s-a orientat către o pedeapsă minimă, dând valenţă şi atitudinii procesuale a inculpatului din cursul judecăţii.

6. Hotărâre nr. 187/2022 din 28/02/2022 – s-a respins apelul inculpatului formulat împotriva unei sentințe prin care i s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 2000 lei (200 zile-amendă x 10 lei). Nu se putea agrava situația inculpatului, dat fiind faptul că apelul l-a declarat inculpatul.

Motivarea instanței:

Sancţiunea a fost în mod just individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 74 C.pen., respectiv pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere, acesta conducând un autoturism cu permisul de conducere suspendat dar şi de elementele ce circumstanţiază persoana inculpatului, care este administratorul unei firme, nu are antecedente penale, dar nu a recunoscut săvârşirea faptei şi nu şi-a dat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Curtea apreciază că nu se justifică amânarea aplicării pedepsei, având în vedere că pedeapsa amenzii are un cuantum redus, de doar 2000 de lei, iar neexecutarea acesteia, în condiţiile în care inculpatul nu şi-a asumat săvârşirea faptei, ar echivala cu o nesancţionare a acestuia şi o încurajare de a comite fapte similare. Inculpatului nu i-a păsat de faptul că avea permisul suspendat şi a condus de mai multe ori, ignorând interdicţia, fără să aştepte să-şi clarifice situaţia juridică.

În raport de toate aceste considerente, Curtea constată că nu există motive pentru a dispune reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei principale, întrucât cea aleasă de către instanţa de fond este proporţională cu fapta comisă şi este de natură să asigure reintegrarea socială a inculpatului.

7. Hotărâre nr. 47/2022 din 19/01/2022 – s-a admis apelul formulat împotriva unei sentințe prin care s-a dispus achitarea inculpatului și s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi un termen de încercare de 3 ani. (s-a mers pe procedura de drept comun, inculpatul nerecunoscând săvârșirea faptei)

Motivarea instanței:

La data de 30.08.2013, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca Infiniti, cu numărul de înmatriculare ________, faptă pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 13/26.02.2015 a Judecătoriei S____, pronunţată în dosarul nr. _____________, definitivă prin neapelare la data de 24.03.2015.

La data de 13.03.2014, inculpatul A______ A_____-T_____ a condus autoturismul marca Infiniti cu numărul de înmatriculare ________ pe ___________________________ sectorul 2, Bucureşti, faptă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză. Potrivit procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, la data de 13.03.2014, în jurul orei 23:40, agenţi din cadrul D.G.P.M.B – Brigada Rutieră, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au constatat că inculpatul A______ A_____-T_____ a condus autoturismul Infiniti cu nr. de înmatriculare ________ pe ___________________________ sectorul 2 Bucureşti, din direcţia ___________________ ______________________________-se că dreptul de a conduce autovehicule pe domeniul public era suspendat din data de 31.08.2013 (f. 14, d.u.p.).

inculpatul nu era in posesia pemisului de conducere, in ambele momente in care a fost oprit in trafic – 30.08.2013, respectiv 13.03.2014, documentul respectiv aflandu-se in custodia organelor de politie inca din iulie 2013. Neprezentarea permisului de conducere sau a vreunei dovezi inlocuitoare a acestuia la data de 13.03.2014 rezulta din procesul – verbal constatare a infracţiunii flagrante, procesul – verbal de verificare în bazele de date – evidenţa permise de conducere si declaratia martorului E_____ E______ (f.94, dosar apel).

In alti termeni, organele de politie s-au aflat in imposibilitatea retinerii permisului de conducere la momentul constatarii faptei din 30.08.2013 cu consecinta eliberarii unei dovezi înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie, aspectele retinute de prima instanta din aceasta perspectiva fiind eronate.

Sub acelasi aspect, Curtea noteaza ca potrivit art.111 din OUG 195/2002, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine atunci când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) şi la art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal. In situatia de la art. 335 alin. (2) din Codul penal dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie.

In concret, suspendarea exercitării dreptului de a conduce intervine ope legis, agentul de poliţie rutieră neavând nicio posibilitate de apreciere cu privire la oportunitatea dispunerii acestei măsuri. In calitate de conducator auto si posesor al unui permis de conducere categoria B, inculpatul avea obligatia sa cunosca aceste dispozitii legale, iar in ipoteza in care ar fi avut dubii cu privire la interpretarea/aplicabilitatea acestora, ar fi trebuit sa se abtina sa actioneze.

Nu numai ca inculpatul ar fi trebuit sa cunoasca normele legale care reglementeaza circulatia pe drumurile publice, aspectele factuale rezultate din succesiunea cronologica a evenimentelor indicate anterior releva cunosterea efectiva a imprejurarii ca nu avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice.

Contrar celor retinute de prima instanta, la data de 31.08.2013, inculpatul s-a prezentat la organele de poliţie, fiind ascultat şi informat cu privire la fapta penală imputată, dispozitia legala mentionata anterior fiind edificatoare in privinta suspendarii exercitarii dreptului de a conduce in ipoteza derularii unei anchete penale pentru infractiunea prev. de art.335 alin.2 Cod penal. Mai mult, raportul de reţinere nr. ______ a fost intocmit la data de 03.09.2013, deci anterior faptelor din prezenta cauza, iar nu cum inexplicabil a retinut prima instanta cu consecinta alterarii cronologiei evenimentelor.

In plus, chiar inculpatul a admis in cuprinsul declaratiei din data de 13.03.2014 ca avea informatii cu privire la suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, dubiile sale vizand exclusiv durata suspendarii – am crezut că perioada de suspendare a expirat, nu am avut timp să merg la poliţie să ridic permisul. Aspecte similare au fost relevate si in cuprinsul declaratiei date la prima instanta de judecata (f.75, dosar JS2).

Cu privire la situatia personala a inculpatului, acesta este in varsta de 32 de ani, a incalcat in mai multe randuri normele care reglementeaza circulatia pe drumurile publice, fiind si sanctionat contraventional, iar la momentul comiterii prezentei infractiuni nu avea antecedente penale.

Cu privire la conduita procesuala, Curtea noteaza ca inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, nu s-a prezentat la organele de urmarire penala la momentul emiterii citatiei, fiind necesare emiterea unui mandat de aducere si efectuarea altor demersuri suplimentare pentru a asigura prezenta acestuia.

Aşa fiind, ţinând cont de pericolul faptei săvârşite de inculpat şi având în vedere circumstanţele personale care definesc condiţia acestuia, instanţa apreciază că pentru săvârşirea prezentei infracţiuni se impune aplicarea pedepsei închisorii, orientată dincolo de minimul acesteia. Apreciind ca reeducarea inculpatului in sensul respectului datorat valorilor sociale pe care a inteles sa le incalce poate avea loc si fara privare de libertate, fiind indeplinite conditiile art.91 C.p.

8. Hotărâre nr. 3/2022 din 10/01/2022 – s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva unei sentințe prin care se dispusese condamnarea inculpatului le pedeapsa închisorii la 1 an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar după rejudecare s-a dispus stabilirea pedepsei de 1 an închisoare și amânarea aplicării pedepsei, stabilindu-se în sarcina inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile.

Motivarea instanței:

În acest sens, Curtea constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că fapta săvârşită de inculpat prezintă gravitate în contextul necesităţii ocrotirii valorii sociale protejate, respectiv securitatea rutieră, acesta dând dovadă de lipsă de respect faţă de normele sociale încălcate, în condiţiile în care a condus un autoturism, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.

Pe lângă analiza abstractă a acesteia, respectiv infracţiune de pericol în cazul căreia norma de incriminare nu cere producerea unei urmări, în speţă, instanţa de fond a avut în vedere şi modalitatea de săvârşire şi persoana inculpatului.

Cu privire la primul aspect, instanţa de fond a reţinut că acţiunea inculpatului de a conduce un autovehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, nu s-a soldat cu distrugerea de bunuri sau rănirea vreunei persoane.

De asemenea, în ceea ce priveşte conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, starea de pericol pentru valoarea ocrotită s-a produs prin însăşi acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană în aceste condiţii.

Cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa de fond a reţinut că acesta a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând fapta săvârşită, este cetăţean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 10 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale.

Dacă ceva de spus, te rog nu ezita să lași un comentariu. Mai jos găsești formularul corespunzător. Îți mulțumesc!