Jurisprudență Curtea de Apel București – infracțiuni rutiere: infracțiunea prevăzută de art. 337 Cod penal

Scurte considerații vizând jurisprudența Curții de Apel București în ceea ce privește infracțiunea de ,,refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, prevăzută de art. 337 C. pen.

Analizând deciziile pronunțate de Curtea de Apel București în perioada 2022 – 2023 ca urmare a soluționării apelurilor declarate împotriva soluțiilor dispuse de judecătoriile din circumscripția sa, am constatat că, în ceea ce privește infracțiunea de ,,refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, prevăzută de art. 337 C. pen., regula o reprezintă condamnarea la pedeapsa închisorii, orientată către minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea executării acesteia, o altă soluție mai blândă reprezentând excepția.

Când nu s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea și s-a dispus amânarea aplicării acesteia, de regulă cu stabilirea în sarcina inculpatului și a uneia dintre obligațiile prevăzute de art. 85 alin. 2 lit. b și g din C. pen. (muncă neremunerată în folosul comunității sau obligația de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanță).

Din analiza deciziilor Curții de Apel București am constatat că soluția mai blândă s-a dispus doar atunci când inculpatul nu a produs vreun eveniment rutier și a adoptat o atitudine sinceră pe durata procesului penal, existând în același timp o circumstanță personală favorabilă acestuia, ca de exemplu: a trecut o perioadă îndelungată de la data săvârșirii faptei, în această perioadă inculpatul având o conduită conformă normelor penale; inculpatul deși poseda permis conducere de mult timp (din 1999), nu a săvârșit nicio abatere contravențională în domeniul circulației pe drumurile publice.

Totodată, studiind deciziile Curții de Apel București am constat că aceasta, pe bună dreptate, a apreciat că, la modul general, infracțiunea prevăzută de art. 337 C. pen. este mai gravă decât infracțiunea prevăzută de art. 336 C. pen.

Astfel, într-una dintre deciziile sale, Curtea a menționat că legea penală consideră a priori ca fiind mai gravă fapta unei persoane de a conduce un vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, urmată de refuzul recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în raport de conducerea unui vehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l, în primul caz dispoziţiile art. 337 Cod penal prevăzând pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, pe când în cel de-al doilea caz dispoziţiile art. 336 alin.1 Cod penal prevăzând sancţiunea închisorii de la 1 la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii. (Hotărârea nr. 204/2022 din 03/03/2022)

Jurisprudența relevantă a Curții de Apel București cu privire la infracțiunea de ,,refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, prevăzută de art. 337 C. pen. (interval 2022-2023):

1. Hotărâre nr. 269/2022 din 11/03/2022 – s-a admis apelul inculpatului formulat împotriva unei sentințe prin care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 1 an, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (termen de încercare 2 ani) și s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare, dispunându-se amânarea aplicării pedepsei, cu stabilirea obligației de a nu conduce vehicule pe perioada termenului de supraveghere de 2 ani.

Motivarea instanței:

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că probele administrate în cauză nu sunt de natură să ducă la reținerea unui grad ridicat de pericol social al infracţiunii, contrar celor reţinute de prima instanţă. Astfel, conducerea autovehiculului pe drumurile publice de către inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice s-a realizat în jurul orei 04,00, la un moment la care traficul nu este foarte aglomerat, şi nu a produs nici un eveniment rutier.

Totodată, Curtea reţine că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi este pe deplin integrat în societate, fiind căsătorit şi tatăl a doi copii minori, iar în intervalul de peste 3 ani ce s-a scurs de la data săvârşirii infracţiunii acesta a avut o conduită conformă normelor penale.

În aceste împrejurări, opţiunea primei instanţe pentru dispunerea unei soluţii de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării apare excesivă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 83 C.pen. pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei.

2. Hotărâre nr. 204/2022 din 03/03/2022 – s-a respins apelul inculpatului formulat împotriva unei hotărâri prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an, cu interzicerea ca pedeapsă complementară și accesorie a dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. i C. pen., cu suspendarea executării sub supraveghere a acesteia (termen de încercare 3 ani).

Pe de altă parte, Curtea constată, contrar susţinerii inculpatului apelant menţionată în chiar cuprinsul cererii de apel, că prima instanţă a hotărât, nu doar în mod legal, ci şi temeinic, condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii (singura prevăzută în norma de incriminare anterior menţionată), conform art.396 alin.2 din Codul de procedură penală, cu suspendarea sub supraveghere a executării sale, în condiţiile art.91 şi urm. din Codul penal, iar nu amânarea aplicării acesteia, potrivit art.396 alin.4 din Codul de procedură penală rap. la art.83 şi urm. din Codul penal.

În acest sens, Curtea reţine că numai soluţia de condamnare corespunde gravităţii infracţiunii comise de inculpat, astfel cum rezultă din împrejurările concrete de săvârşire (refuzul supunerii la prelevarea de probe biologice – singurele prin analiza cărora se putea determina prezenţa şi nivelul îmbibaţiei alcoolice în sânge – a intervenit în condiţiile în care acesta condusese autovehiculul pe mai multe drumuri publice, deplasându-se din localitatea de domiciliu – satul M____ B____ din ________, până în localitatea învecinată – ________ o oră târzie, când credea că riscul de a fi depistat de organele de poliţie era unul redus).

Întreg comportamentul inculpatului de la momentul comiterii infracţiunii dovedeşte, din partea sa, lipsă de responsabilitate socială, nepăsare faţă de normele legale de conduită şi posibilităţi reduse de îndreptare, făcând necesară, pentru a împiedica săvârşirea altor fapte similare, aplicarea imediată a pedepsei, prin condamnarea lui şi instituirea unei supravegheri adecvate pe durata suspendării executării acesteia.

În acelaşi sens, Curtea reţine că, la momentul faptei, inculpatul nu se afla la prima abatere de la ordinea de drept, ci, dimpotrivă, astfel cum rezultă din fişa lui de cazier judiciar (filele 7-8 d.f.), în perioada 2012-2014, acesta a suferit numeroase condamnări definitive la pedepse cu amendă şi închisoare aplicate de instanţele de judecată din Spania şi Italia pentru comiterea unor infracţiuni de furt şi, chiar dacă aceste condamnări nerecunoscute pe teritoriul statului român, nu pot produce pentru inculpat niciun fel de incapacităţi, interdicţii şi decăderi, ele constituie totuşi o realitate juridică ce nu poate fi ignorată în evaluarea profilului lui socio-moral, această împrejurare, ce caracterizează persoana şi conduita inculpatului, anterioară săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii, constituind un motiv în plus ce împiedică o soluţie de amânare a aplicării pedepsei, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută în art.83 alin.1 lit.d din Codul penal.

Atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă (care era inevitabilă faţă de împrejurările de constatare a infracţiunii) a atras acordarea beneficiului prevăzut de art.396 alin.10 din Codul de procedură (reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă) şi, de asemenea, împreună cu lipsa de antecedente penale care să producă efecte potrivit legii statului român, s-au reflectat în aplicarea unei pedepse orientate către limita minimă prevăzută de norma de încriminare incidentă şi în suspendarea executării acesteia pe un termen de supraveghere mediu, cu impunerea celor mai puţin împovărătoare obligaţii prevăzute de lege (frecventarea unui singur program de reintegrare socială şi prestarea muncii în folosul comunităţii pe durata minimă).

Împrejurarea că, de la data săvârşirii faptei şi până în prezent, inculpatul nu a mai avut dreptul de a conduce autovehicule, urmare a reţinerii permisului de conducere de către organele de poliţie, nu poate determina, prin ea însăşi, în plan penal, o soluţie mai blândă decât cea, suficient de indulgentă, a condamnării la o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, în cele mai puţin severe forme permise de lege, care este impusă de toate aspectele anterior menţionate şi urmăreşte un scop legitim (îndreptarea inculpatului, astfel încât acesta să nu mai comită fapte similare în viitor).

Totodată, şi în ceea ce priveşte pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o perioadă de 2 ani, a exercitării dreptului prevăzut de art.66 alin.1 lit.i din Codul penal (de a conduce autovehicule pentru care este necesară deţinerea permisului), Curtea constată că pedeapsa respectivă este legală, iar aplicarea acesteia s-a realizat în mod justificat.

În concret, această pedeapsă este adecvată naturii infracţiunii săvârşite de inculpat (prin care s-au încălcat relaţii sociale referitoare la circulaţia pe drumurile publice, a cărei siguranţă a fost afectată prin comportamentul său) şi, de asemenea, este necesară în raport cu gravitatea acelei infracţiuni, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului (care fără a prezenta vreun motiv justificat a refuzat ambele forme de testare prin care se intenţiona stabilirea alcoolemiei).

De asemenea, pedeapsa respectivă satisface, prin conţinutul, dar şi prin durata sa (care este legală, dar şi rezonabilă), cerinţa proporţionalităţii cu scopul care justifică luarea ei (protejarea eficientă a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice).

3. Hotărâre nr. 204/2022 din 03/03/2022 – s-a admis apelul parchetului formulat împotriva unei hotărâri prin care s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa închisorii de 1 an și s-a dispus amânarea aplicării acesteia. Admițându-se apelul, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 an, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Motivarea instanței:

Astfel, raportat la datele concrete ale cauzei, Curtea consideră că atingerea scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale se poate realiza doar prin condamnarea inculpatului, simpla stabilire a unei pedepse urmată de amânarea aplicării acesteia, în condiţiile art. 83 Cod penal, fiind apreciată a fi nejustificat de blândă.

În acest context Curtea subliniază că stabilirea unor pedepse inadecvate sub aspectul cuantumului ori al modalităţii de executare în cazul unor infracţiuni ce nu au gravitate redusă şi care prezintă o recrudescenţă deosebită, cum sunt infracţiunile relative la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, constituie o ripostă ineficientă a organelor judiciare faţă de acest adevărat fenomen infracţional, a cărui combatere se poate realiza nu doar prin măsuri de informare şi prevenţie, ci şi prin sancţionarea corespunzătoare a persoanelor care încalcă legislaţia rutieră, ceea ce va constitui atât o sancţiune justă pentru inculpaţi, cât şi un exemplu pentru cei care ar fi tentaţi la rândul lor să nesocotească aceste norme.

Referitor la fapta dedusă judecăţii, Curtea reţine că inculpatul A______ A_______-I____, deşi consumase anterior băuturi alcoolice, a condus un autoturism pe o stradă din localitatea Clejani şi la intersecţia străzii Lăutarilor cu DN 61, a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare _________, condus de către numitul N_____ V_____.

Fiind testat cu aparatul Drager, inculpatul avea în aerul expirat o concentraţie alcoolică de 0,66 mg/l, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Judeţean G______, Secţia Psihiatrie Vadu-Lat în vederea recoltării probelor biologice şi stabilirea îmbibaţiei alcoolice din sânge.

Inculpatul a mers cu organele de poliţie la spital, însă a refuzat recoltarea de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Este de menţionat că legea penală consideră a priori ca fiind mai gravă fapta unei persoane de a conduce un vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice urmată de refuzul recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în raport de conducerea unui vehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l, în primul caz dispoziţiile art. 337 Cod penal prevăzând pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, pe când în cel de-al doilea caz dispoziţiile art. 336 alin.1 Cod penal prevăd sancţiunea închisorii de la 1 la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii.

Mai este de subliniat că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în condiţiile în care s-a constatat că avea în aerul expirat o concentraţie alcoolică de 0,66 mg/l, ceea ce, teoretic, corespunde unei îmbibaţii alcoolice în sânge de aproximativ 1,30 g/l, alcoolemie semnificativ mai ridicată decât limita dincolo de care o astfel de faptă constituie infracţiune (0,80 g/l), ceea ce denotă că prezenţa inculpatului la volanul unui autoturism pe drumurile publice a constituit un real pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere. Mai mult, această stare de pericol a fost şi concretizată faptic, având în vedere că inculpatul a intrat în coliziune cu un alt autovehicul la intersecţia străzii Lăutarilor, localitatea Clejani, cu DN 61, numai hazardul făcând să nu se producă un accident rutier cu consecinţe grave atât pentru şoferul în cauză cât şi pentru alţi participanţi la traficul rutier ori pentru persoane aflate în apropierea carosabilului.

Curtea apreciază că, pentru combaterea eficientă a recrudescenţei fenomenului infracţional în domeniul circulaţiei pe drumurile publice, este necesară pronunţarea unor condamnări efective, la pedepse corespunzător individualizate, dar în acelaşi timp ferme, care să conducă la conştientizarea, atât de către inculpaţi cât şi de ceilalţi posesori ai unui permis de conducere, a consecinţelor ce urmează să le suporte din cauza nesocotirii legislaţiei rutiere (respectiv condamnarea şi anularea permisului de conducere).

Aşa fiind, deşi inculpatul se află la primul impact cu legea penală şi a recunoscut şi regretat fapta comisă, Curtea apreciază că gravitatea concretă ridicată a faptei comise face ca stabilirea unei pedepsei urmată de amânarea aplicării acesteia să nu fie suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale, fiind necesară condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special.

4. Hotărâre nr. 191/2022 din 02/03/2022 – s-a menținut soluția de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 an, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (termen de încercare 2 ani).

Motivarea instanței:

La individualizarea pedepselor principale (având limitele speciale cuprinse între 8 luni şi respectiv 3 ani şi 4 luni închisoare sau amendă), Curtea va avea în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 cod penal, gravitatea infracţiunii (printr-o contribuţie de autor a inculpatului intimat), împrejurările şi modalităţile de comitere (care au implicat ingerarea unei cantităţi de alcool peste limita legal admisă şi conducerea unui autoturism pe drumurile publice, precum şi refuzul de a se supune recoltării de probe biologice), consecinţele produse (producerea unui accident rutier, producerea unei stări de pericolul pentru pietoni, dar şi pentru ceilalţi conducători auto), lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, conduita procesuală (caracterizată prin recunoaşterea faptei săvârşite) şi datele personale (inculpatul apelant este în vârsta de 29 ani, are studii medii, nu este cunoscut cu antecedente penale, obţine venituri licite din activităţile desfăşurate).

În raport de aceste aspecte, Curtea apreciază că prima instanţă a stabilit în mod corespunzător pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.337 alin.1 cod penal, cât şi forma de executare a pedepsei (suspendarea sub supraveghere), neimpunându-se nici reducerea cuantumului pedepsei şi nici schimbarea modalităţii de executare a acesteia.

Astfel, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare _________, pe ___________________________, jud. I____, ocazie cu care a pierdut controlul direcţiei de deplasare şi a intrat în coliziune cu gardul unui imobil, iar în urma testării sale cu aparatul etilotest a rezultat valoarea de 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat, ulterior refuzând recoltarea de probe biologice. Pe de o parte, cuantumul concentraţiei de alcool pur în aerul expirat este foarte ridicat (această concentraţie ar fi putut corespunde unei concentraţii de circa 2,00 g/l alcool pur în sânge – fiind cunoscut că pragul de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, ce impune obligaţia recoltării mostrelor biologice, potrivit art. 88 alin 6 din O.U.G. nr. 195/2002, corespunde într-o oarecare măsură celui instituit prin art. 336 alin. 1 din Codul penal de 0,80 g/l alcool pur în sânge), iar pe de altă parte depistarea în trafic a inculpatului s-a produs atât ca urmare a deplasării inculpatului pe drumurile publice la volanul unui autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice, fără a avea vreo grijă cu privire la posibilele repercusiuni ale faptei sale în ceea ce priveşte siguranţa şi integritatea corporală a celorlalţi participanţi la traficul rutier, cât şi ca urmare a unui accident rutier pe care acesta l-a produs intrând cu autoturismul într-un cap de pod. Or, în raport de gravitatea faptei, Curtea apreciază că se impune din partea statului o ripostă corespunzătoare, atât pentru a atrage atenţia inculpatului cu privire la comportamentul reprobabil manifestat, cât şi pentru a preveni săvârşirea unor noi infracţiuni. Astfel, în aceste condiţii Curtea apreciază că reducerea cuantumului pedepsei închisorii pentru infracţiunii prev. de art.337 alin.1 cod penal nu este de natură a corija întrutotul activitatea infracţională a inculpatului, iar o sancţiune nejustificat de blândă ar putea fi înţeleasă ca o încurajare în activităţi infracţionale similare de către inculpat.

Totodată, faţă de argumentele anterior expuse, Curtea apreciază că stabilirea unei pedepse fără pronunţarea unei hotărâri de condamnare nu ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Pronunţarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii este de natură să atragă atenţia inculpatului pe viitor cu privire la comportamentul necorespunzător şi la riscurile pe care le creează conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie ce depăşeşte limita legal admisă, atât cu privire la propria sănătate şi integritate corporală, cât şi cu privire la sănătatea şi integritatea corporală a celorlalţi participanţi la trafic.

5. Hotărâre nr. 193/2022 din 28/02/2022 – s-a admis apelul inculpatului formulat împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 1 an, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (termene de încercare 2 ani) și s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare, dispunându-se amânarea aplicării acesteia, stabilindu-se inclusiv muncă neremunerată în folosul comunității pentru 60 zile.

Motivarea instanței:

În acest context, Curtea evidenţiază, prin raportare la ansamblul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, că oportunitatea dispunerii soluţiei de amânare a aplicării pedepsei derivă din următoarele aspecte :

– prin raportare la circumstanţele reale de săvârşire a faptei, subsumate criteriilor prevăzute în art. 74 alin. 1 lit. a – d C.pen., Curtea remarcă lipsa oricăror consecinţe concrete ale faptei, în sensul că inculpatul nu a produs vreun accident de circulaţie;

– prin raportare la circumstanţele personale ale inculpatului, subsumate criteriilor prevăzute în art. 74 alin. 1 lit. e – g C.pen., Curtea constată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale; pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească în primă instanţă şi în apel, inculpatul a adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaştere a săvârşirii faptei; dintr-o altă perspectivă, Curtea constată că inculpatul deţine toate premisele interioare necesare, deopotrivă, conştientizării gravităţii faptei şi adoptării în viitor a unei conduite conforme normelor legale ce vizează circulaţia pe drumurile publice şi nu numai. În acest sens, Curtea are în vedere împrejurarea că, pe de o parte, inculpatul este angajat la S.C. Rosal G___ S.A. din anul 2018, societate în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea în bune condiţii (aspect ce reiese din caracterizarea emisă de angajator, înscris în circumstanţiere aflat la fila 9 din dosarul Judecătoriei G______), iar pe de altă parte, posedă permis de conducere din anul 1999 şi nu a săvârşit vreo abatere de natură contravenţională în domeniul circulaţiei pe drumurile publice (aspecte evidenţiate prin adresa nr. ______/22.12.2020 emisă de I.P.J. G______ – Serviciul Rutier, înscris aflat la fila 11 din dosarul de urmărire penală). În acest context, Curtea apreciază că, în viitor, inculpatul îşi va exercita dreptul de a conduce vehicule cu respectarea deplină a legislaţiei şi a normelor de conduită preventivă în trafic.

Dacă ceva de spus, te rog nu ezita să lași un comentariu. Mai jos găsești formularul corespunzător. Îți mulțumesc!