Infracțiunea de omor. Practică neunitară

* Minuta întâlnirii procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curțile de apel – București, 9-10 martie 2020, pag. 16: CLICK AICI

Problema de drept: Dispunerea unei soluții de clasare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, pentru lipsa elementului subiectiv, urmată de trimiterea cauzei în favoarea parchetelor de pe lângă judecătorii pentru a efectua cercetări pentru o infracțiune contra integrității corporale sau sănătății, în ipoteza în care se dispune trimiterea în judecată pentru aceasta din urmă infracțiune, reprezintă o încălcare a principiului ne bis in idem?

Opinia INM, agreată de în unanimitate de participanții la întâlnire:

În opinia noastră, principiul ne bis in idem nu este aplicabil în ipoteza expusă, aparentul conflict fiind generat de modul greșit de aplicare a unor instituții de drept procesual penal. Astfel, cu privire la elementul bis (dublarea procedurilor) din conținutul principiului menționat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în jurisprudența sa că scopul articolului 4 al Protocolului nr. 7 este de a interzice repetarea unei proceduri penale care a fost încheiată printr-o decizie definitivă, noțiune care are un înțeles autonom. În același sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că, pentru a putea fi calificată drept hotărâre definitivă în sensul art. 54 din CAAS, o decizie trebuie să pună capăt urmăririi penale și să stingă definitiv acțiunea penală. Pentru a aprecia dacă o decizie este definitivă, trebuie să se verifice dacă aceasta este considerată definitivă și obligatorie în sensul dreptului național al statului contractant ale cărui autorități au adoptat-o și să se asigure că decizia respectivă conferă, în acest stat, protecția acordată în temeiul principiului ne bis in idem. O decizie care, potrivit dreptului primului stat contractant care a inițiat urmărirea penală împotriva unei persoane, nu stinge definitiv acțiunea penală la nivel național nu poate constitui, în principiu, un impediment procedural în calea începerii sau a continuării urmăririi penale, pentru aceleași fapte, împotriva acestei persoane într-un alt stat contractant. De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat că esențial în aplicarea principiului ne bis in idem este efectul extinctiv al deciziei de finalizare a procesului penal, indiferent de organul judiciar care a adoptat respectiva hotărâre. Prin urmare, în analiza elementului idem al principiului în discuție, începerea unui nou proces penal cu privire la persoanele și faptele ce au făcut obiectul unui proces finalizat anterior reprezintă o dublare a procedurii, incompatibilă cu principiul ne bis in idem, în situațiile în care dispoziția prin care se finalizează primul proces penal are ca efect stingerea definitivă a acțiunii penale, indiferent dacă aceasta se dispune de către Ministerul Public ori de către o instanță de judecată și a realizat o apreciere asupra fondului cauzei, respectiv organele judiciare să fi administrat probele necesare pentru a stabili dacă fapta sesizată există, este infracțiune și a fost săvârșită de subiectul procesual cu privire la care s-au efectuat investigațiile, cu vinovăția prevăzută de lege. În ipoteza expusă de autorul întrebării, soluția de clasare nu este o veritabilă soluție de netrimitere în judecată întrucât procurorul s-a pronunțat doar cu privire la încadrarea juridică a faptei, apreciind că nu există elementul subiectiv specific infracțiunii de omor, fără a realiza o analiză pe fond a cauzei, care să implice reținerea exactă a situației de fapt și stabilirea definitivă a vinovăției în săvârșirea faptei. Or, pentru ca această soluție să poată constitui o decizie definitivă care să împiedice o nouă procedură împotriva aceleiași persoane, în baza principiului ne bis in idem, este necesar, așa cum am arătat mai sus, ca organul judiciar să fi realizat o apreciere asupra întregului fond al cauzei. Aparentul conflict cu principiul ne bis in idem este generat, în ipoteza în discuție, de aplicarea greșită a instituțiilor de drept procesual, întrucât pronunțarea asupra încadrării juridice nu implică o soluție asupra acesteia, ci schimbarea încadrării juridice din infracțiunea cu privire la care procurorul apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate subiectivă, în infracțiunea cu privire la care se continuă cercetările de organul de urmărire penală competent.

* Minuta întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Curtea de Apel București, 16-17 mai 2019, pag. 44: CLICK AICI

Problema de drept: Posibilitatea reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. în cazul infracțiunii de omor.

Opinii:

Într-o opinie, s-a arătat că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., în cazul infracțiunii de omor, ce intră în categoria infracțiunilor contra persoanei. Într-o altă opinie, s-a arătat că poate fi reținută circumstanța atenuantă menționată și în cazul infracțiunii de omor, chiar dacă face parte din categoria infracțiunilor contra persoanei. Într-o a treia opinie, s-a arătat că circumstanța menționată poate fi reținută doar dacă inculpatul a depus eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii sub aspect penal, nu și civil. În opinia INM, cea de-a doua soluție este cea corectă. Astfel, spre deosebire de cazul circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., în cazul celei de la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. legiuitorul se raportează la noțiunea de consecințe ale infracțiunii, iar nu la urmarea infracțiunii comise, ceea ce include și alte efecte ale infracțiunii decât cele legate de aceasta din urmă, inclusiv cele în legătură cu persoanele care au suferit un prejudiciu colateral ca urmare a săvârșirii infracțiunii de omor (spre ex., persoanele aflate în întreținerea victimei). Pe de altă parte, înlăturarea sau diminuarea consecințelor de această natură privește conduita făptuitorului după momentul comiterii faptei, conturând atitudinea psihică, de căință activă, conduită în raport cu care se poate aprecia asupra periculozității sale, aceasta fiind de altfel și rațiunea circumstanței prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C.pen. De asemenea, dacă legiuitorul ar fi urmărit excluderea infracțiunii de omor din sfera de aplicare a circumstanței în discuție ar fi prevăzut expres acest lucru, astfel cum a făcut-o în cazul circumstanței de la art. 75 alin. (1) lit. d) C.pen., explicația constând, în opinia noastră, în caracterul facultativ al celei dintâi, instanța având latitudinea de a aprecia în ce măsură conduita ulterioară a infractorului este un factor care sugerează că pedeapsa trebuie diminuată. Participanții la întâlnire, în unanimitate, au agreat punctul de vedere al INM.

* Minuta întâlnirii procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al parchetelor de pe lângă curțile de apel, București, 3-4 aprilie 2023, pag. 82: CLICK AICI

Problema de drept: Posibilitatea soluționării cauzei în procedura recunoașterii învinuirii prev.de art. 375 C. proc. pen. în situația unei infracțiuni de tentativă la omor calificat.

Opinii:

Într-o opinie s-a arătat că, chiar dacă inculpatul recunoaște în totalitate acuzația, fiind vorba despre o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, nu s-ar putea urma procedura simplificată a recunoașterii învinuirii întrucât art. 374 alin. (4) C. proc. pen. nu distinge în funcție de forma – consumată sau tentată, cu care a fost comisă fapta, iar prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei, conform art. 187 C.pen. Într-o opinie contrară s-a susținut că este posibilă admiterea procedurii simplificate întrucât art. 33 alin. (2) teza a II-a C. pen. prevede că atunci când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, astfel încât în final infracțiunea de tentativă la omor calificat nu se pedepsește cu detențiunea pe viață și în consecință nu subzistă impedimentul prevăzut de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. În opinia INM, prima soluție este corectă. Potrivit art. 187 C. pen., prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată. Referirea din art. 374 alin. (4) la „infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață” trebuie considerată ca fiind echivalentă referirii la pedeapsa prevăzută de lege, norma având înțelesul „dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care face obiectul judecății nu este detențiunea pe viață”. În plus, rațiunea pentru care faptele pentru care legea prevede detențiunea pe viață sunt excluse de la această procedură nu este nici aceea ca făptuitorul să fie lipsit de beneficiul reducerii pedepsei întrucât fapta sa ar avea o gravitate care îl exclude de plano de la acest beneficiu, nici aceea că „limitele” detențiunii pe viață nu ar fi susceptibile de „reducere”, ci aceea că în cazul unor fapte de o gravitate extremă nu este oportună în nicio ipoteză îndepărtarea de la principiul nemijlocirii, instanța rămânând ținută să verifice prin toate mijloacele temeinicia unei acuzații de o asemenea gravitate. Or, această rațiune a legiuitorului se regăsește în egală măsura în cazul faptei consumate și al celei rămase în stadiul tentativei, întrucât gravitatea acuzației privind un omor calificat subzistă și când victima supraviețuiește iar infracțiunea rămâne în forma imperfectă a tentativei. În unanimitate a fost agreată opinia INM.

Care este punctul tău de vedere? (mai jos găsești formularul pentru comentarii)