Infracțiunea de omor poate fi săvârșită în formă continuată sau continuă?

În principiu, fiind o infracțiune cu rezultat ireversibil (definitiv, nesusceptibil de producere parțială sau fracționată), după cum s-a statuat în literatura de specialitate și în practica judiciară, infracțiunea de omor nu poate fi comisă în formă continuată[1], aceasta presupunând o rezoluție distinctă în raport cu fiecare victimă[2], cu excepția cazului în care, după comiterea unor tentative de omor asupra unei persoane, în baza aceleiași rezoluții infracționale, autorul comite după o perioadă scurtă de timp, dar suficient de lungă pentru a nu se putea reține unitatea naturală colectivă, o nouă acțiune, prin care reușește să suprime viața aceleiași victime. Într-o astfel de situație se consideră îndeplinite condițiile unei infracțiuni de omor în formă continuată, în componența căreia vor intra atât tentativele săvârșite, cât și, în final, actul material consumat.[3]

Mai mult, în literatura de specialitate și practica judiciară s-a statuat că în cazul infracțiunilor contra persoanei se vor reține tot atâtea infracțiuni câte persoane vătămate sunt, infracțiunea continuată putându-se reține doar în cazul în care acțiunile sau inacțiunile infracționale succesive vizează aceeași persoană. Se apreciază că în cazul infracțiunii contra persoanei, atât unitatea naturală de infracțiune, cât și infracțiunea continuată, sunt incompatibile cu pluralitatea de subiecți pasivi.[4]

Această interpretare a fost identificată și în jurisprudența CtEDO, potrivit căreia în situația valorilor sociale privind persoana, faptele distincte trebuie să aducă atingerea aceleiași valori sociale, fiind astfel exclusă sancționarea ca infracțiune continuată în cazul, de exemplu, al omorului sau agresiunii sexuale asupra mai multor persoane.[5]

În ceea ce privește forma continuă, având în vedere urmarea imediată produsă și modalitatea de afectare a valorii sociale protejate, omorul în formă consumată nu poate fi considerat o infracțiune continuă, putându-se însă reține forma continuă a omorului în ipoteza în care acesta îmbracă forma tentată a unei infracțiuni omisive improprii, în care obligația legală sau convențională de a acționa are caracter de permanență.[6]

Care este punctul tău de vedere? (mai jos găsești formularul pentru comentarii)

BIBLIOGRAFIE:

[1] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 44

[2] Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea specială conform Codului penal, Ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 20.

[3] Lefterache L. V. (2016), Drept penal. Partea generală, Editura Hamangiu, București, p. 349; Streteanu F., Niţu D. (2018), Drept penal. Partea generală, vol. II, Editura Universul Juridic, București, p. 57.

[4] Alexandru Boroi, Drept penal. Partea Specială, Ediția a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 83; Vasile Dobrinoiu s.a., Noul Cod penal comentat. Partea specială, Ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 54.

[5] A se vedea hotărârea Marii Camere a CtEDO din 27 ianuarie 2015, în Cauza Rohlena împotriva Republicii Cehe. Opinia concordantă a judecătorului Pinto de Albuquerque, paragr. 8; D. Leontin Coraş, Caracterizarea conceptului de infracţiune continuată din perspectiva jurisprudenţei C.E.D.O. Schimbarea încadrării juridice în cazul infracţiunii continuate, Publicat în „REVISTA DREPTUL” cu numărul 4 din data de 30 aprilie 2019.

[6] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 44.