Subiectul pasiv al infracțiunii de omor

Poate fi orice persoană fizică în viață, subiectul pasiv al omorului fiind astfel unul general. Nu poate fi considerat subiect pasiv al infracțiunii de omor un animal, ci doar o persoană.

În cazul în care nu există persoană în viață, nu există nici infracțiune contra vieții, putându-se vorbi cel mult de una dintre infracțiunile prevăzute de articolele 201 (întreruperea cursului sarcinii), 202 (vătămarea fătului) sau 383 (profanarea de cadavre sau morminte) din Codul penal. O situație specială o reprezintă exercitarea unor violențe asupra cadavrului după comiterea omorului. În această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat printr-un recurs în interesul legii (decizia nr. 35/2008, publicată în M.O. nr. 158 din 13 martie 2009), stabilind că în ipoteza în care obiectul material al infracțiunii de profanare de morminte este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului, a urmărit ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reține în concurs real infracțiunea de omor și infracțiunea de profanare de morminte.[1]

Prin incriminarea faptei de ucidere sunt protejate toate persoanele, fie ele sănătoase, bolnave sau muribunde, nefiind îngăduit nimănui să suprime viața cuiva, oricât de grele ar fi suferințele pe care le îndură, oricât de puțin timp ar avea de trăit, acest lucru fiind valabil și pentru situația în care bolnavul își dă consimțământul, consimțământul victimei la comiterea omorului neconstituind cauză justificativă, deoarece viața nu este o valoare de care subiectul pasiv poate dispune, dreptul la viață fiind indisponibil.[2]

De menționat că protecția dreptului la viață nu este asigurată în raport cu actele săvârșite împotriva propriei persoane, actele de sinucidere sau tentativă de suicid nefiind incriminate, ci doar în raport cu actele unor persoane diferite de victima infracțiunii. Astfel, sinucigașul nu poate fi considerat subiect pasiv al infracțiunii de omor.

Nu este esențial pentru reținerea infracțiunii de omor identificarea cadavrului victimei, atât timp cât există probe certe cu privire comiterea infracțiunii.[3]

În cazul în care victima este membru de familie al autorului, se va reține infracțiunea de violență în familie, prevăzută de art. 199 alin. 1 C. pen. rap. la art. 188 alin. 1 C. pen.

În același sens, dacă victima este judecător sau procuror aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu sau dacă fapta este comisă față de un judecător, procuror sau membru de familie al acestora, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale magistratului, se va reține comiterea unei singure infracțiuni complexe de ultraj judiciar, prevăzută de art. 179 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., care absoarbe legal omorul. Deopotrivă, se va reține ultrajul judiciar și atunci când omorul este comis împotriva unui avocat în legătura cu exercitarea profesiei.

De asemenea, dacă victima este funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat (inclusiv polițist sau jandarm), aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, sau dacă fapta este comisă față de un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat (inclusiv polițist sau jandarm) sau față de un membru de familie al acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale funcționarului, se va reține comiterea unei singure infracțiuni complexe de ultraj, prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., care absoarbe legal omorul.[4]

Totodată, calitatea de nou-născut în primele 24 de ore de la naștere, în situația în care uciderea este realizată de către mama aflată în stare de tulburare psihică, atrage reținerea infracțiunii de uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă, prevăzută de art. 200 alin. 1 C. pen., iar nu infracțiunea de omor.

Pluralitatea de subiecți pasivi conduce la reținerea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. 1 lit. f C. pen., iar starea de graviditate a victimei atrage reținerea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. 1 lit. g C. pen.

Pluralitatea de victime. Când se reține omor simplu și când se reține omorul calificat prevăzut de art. 189 alin. 1 lit. f C. pen.?

În caz de pluralitate de victime, pentru reținerea omorului calificat, este necesar ca uciderea acestora să aibă loc în aceeași împrejurare, în caz contrar impunându-se reținerea concursului de infracțiuni. În cazul în care autorul, cu intenția de a ucide, își îndreaptă acțiunile împotriva a două persoane, dintre care doar una decedează, se va reține concursul de infracțiuni între o infracțiune de omor și o infracțiune de tentativă la omor. În acest sens este și decizia nr. V din 20 februarie 2006[5] a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că actele de violență cu intenția de a ucide, săvârșite în aceeași împrejurare asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracțiunea de omor (simplu, calificat sau deosebit de grav) comisă asupra unei singure persoane, cât și tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs. Agravanta prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu este aplicabilă în cazul faptelor menționate.

De asemenea, în situația în care acțiunea este îndreptată împotriva a trei sau mai multe persoane, rezultând decesul a cel puțin două dintre ele, se va reține o singură infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 189 alin. 1 lit. f C. pen., tentativa fiind absorbită în forma consumată a omorului.[6]

Care este punctul tău de vedere? (mai jos găsești formularul pentru comentarii)

BIBLIOGRAFIE:

[1] Decizia nr. 35/2008, publicată în M.O. nr. 158 din 13 martie 2009 (https://www.iccj.ro/).

[2] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 13.

[3] Ion Rusu, Ioana Rusu, Bogdan Bîrzu, Drept penal. Partea Specială. Volumul I, Ed. Universul Juridic, București, 2021, p. 74.

[4] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 13-14.

[5] Decizia nr. 5 din 20 februarie 2006 cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal în cazul actelor de violenta săvârșite în aceeași împrejurare, cu intenția de a ucide, asupra a doua persoane, dintre care una a decedat: https://www.iccj.ro/2006/02/20/decizia-nr-5-din-20-februarie-2006-cu-privire-la-aplicarea-dispozitiilor-art-176-alin-1-lit-b-din-codul-penal-in-cazul-actelor-de-violenta-savarsite-in-aceeasi-imprejurare-cu-intentia-de-a-ucide/

[6] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I, Ed. C.H. Beck, București, 2023, p. 66.